La multi ani, 2017!

Sa fim precum cangurii in 2017: sãritori nu doar de sãrbãtori si pasnici nu doar de conjuncturã. Atunci lumea ne va iubi si chiar daca nu cerem vom primi, iar copiii ne vor imbratisa.
N-am sã fac un bilant pe 2016 intrucat nu sunt un tip prea confesiv si nici publicitate nu-mi trebuie, atât vã spun cã pe 2017 mi-am propus sa nu mai discut politica unul dintre motive fiind chiar rezultatul alegerilor.
Eu vã doresc un An Nou mai bun decât voi vi-l doriti si sã vã aducã Anul ce n-a adus Ceasul.
La multi ani tuturor! Happy New Year everyone!Selectie 7.jpg

Advertisements
Posted in Uncategorized | Leave a comment

Când dispare credința

Când dispare credința, locul ei îl ocupă superstiția.
Oamenii au nevoie sa creadă mereu în ceva, daca nu cred in Dumnezeu: intr-un partid politic, intr-o echipa de fotbal, intr-un club de masini, intr-o formatie muzicala. Ceva admira mereu.
Omul, creat după chipul lui Dumnezeu este de la originea sa îndreptat spre Creator. Când el pierde pe Dumnezeu din inima sa, vacuumul care se formează cere să fie umplut, și omul își însuseste acele surogate pe care i le oferă lumea înconjurătoare.
Iată de ce în epoca noastră ateistă, eclectică, și-au găsit o largă răspândire curentele aparent de mult uitate ale stiințelor oculte.
Astrologia, chiromanția, magia, fenomenul OZN vizitatorii extratereștri), senzitivii (bioenergeticienii), cultul religiilor orientale – toate acestea pasionează mințile a milioane de oameni. Lipsa unei credințe creștine ferme, necunoasterea si neînțelegerea esenței ocultismului si religiilor orientale, ca și propagarea lor activă și pe scară largă de către anumite forțe asigură succesul ocultismului în societatea contemporană.
Astăzi un interes deosebit de mare le este stârnit oamenilor de o varietate de științe oculte, între care se află și astrologia.
Învăluită de aureola misterului, a fantasticului, ea îl tentează pe om prin posibilitatea de a-și afla destinul, de a se cunoaște pe sine însusi, de a arunca o privire în viitor.
Puțini sunt cei care meditează asupra originii și esenței ei, acestea fiind împinse în umbră de marea înțelepciune antică, aparent susceptibilă că anticipă viitorul.
După cum se știe, însă, pentru a identifica un fruct trebuie să cunoastem pomul care îl rodește, căci o poamă atrăgătoare după aspectul exterior este adesea otrăvitoare.

 

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Schite de viata

test

Posted in Uncategorized | Leave a comment

De Paste

Nu cred ca exista alt adevar in afara de Dumnezeu. Orice alt adevar in afara de Dumnezeu echivaleaza cu zero si nu este un adevar. In cazul in care fiecare are adevarul lui care nu sfarseste la Dumnezeu atunci avem de a face cu o ratacire.

Crucea reprezinta cele doua forte pe care orice crestin le are: forta verticala si forta orizontala. Forta orizontala este pecetluita de Hristos, ultimul sau gest pe cruce, rastignirea, sigileaza toata misiunea Lui pe pamant, iar forta verticala ne este daruita noua pentru a intelege ca ultimul destin din viata noastra este reintoarcerea la Dumnezeu. Avem de-a face cu o verticalitate orizontala.

Transcendenta si indumnezeirea omului, în esenţă, se afla in faptele sale, in orizontalitatea sa. Aici nu e vorba nici de ştiinţă, nici de filozofie, nici de artă. Ci de cand de mult iubeste un om oamenii. Pentru ca daca ii iubeste, atunci toate le face. De foarte multe ori, oamenii se iubesc pe ei, nu si pe ceilalti.

Revelatia mea de acest Paste este ca traim printre oameni care sunt greu de iubit, sunt greu de schimbat. Poate ca fiecare dintre noi am vrea sa facem o lume mai buna, dar nu putem, pentru ca cel de langa nu este ca noi, nu gandeste ca noi, nu simte ca noi. Cred ca intai trebuie sa fim noi convinsi ca vrem schimbarea si apoi ii putem schimba pe cei din jur. Insa chiar si asa, uneori e imposibil. Ca sa urmam Calea Adevarului si a Vietii, ar fi bine sa incepem exercitiul iubirii cu copiii. Sa iubim copiii mai mult. Si putem sa incepem cu proprii nostri copii, apoi cu ceilalti copii. Pentru ca ei sunt cei care vor face o lume mai buna, ei sunt cei care ne vor oferi florile pe care noi le oferim. Ei sunt invierea vietii noastre viitoare.

Hristos a inviat !

Posted in Uncategorized | Leave a comment

My last Radio program

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Despre tradare

Despre tradare in Romania prin exemple clare…

Cum ar fi aratat oare istoria fara tradatori si tradari? De la Burebista la Mihai Viteazul si pana la Tudor Vladimirescu, istoria noastra e presarata cu evenimente tragice, in care rolul principal a fost jucat de personaje fara scrupule care, prin josnicele lor fapte, au schimbat mersul istoriei si soarta romanilor.

1. Prabusirea celui mai mare rege dac: Burebista

In vremea lui Burebista, care a domnit pe la jumatatea secolului I i.Hr., statul dac a ajuns in culmea puterii sale. In urma victoriilor repurtate de acest rege, statul dac – cu capitala la Argedava – a ajuns sa se intinda pe un teritoriu imens, cuprins intre Alpii nordici, Muntii Balcani, Marea Neagra si Nistru. Pana si impartul roman Cezar se temea de marea putere a regelui dac si, in jurul anului 44 i.Hr., pregatea un razboi impotriva lui. A murit insa – asasinat, dupa cum se stie, in urma unui complot – inainte de a apuca sa porneasca spre regatul dac.

Si, la putin timp dupa aceea, tot unei conspiratii i-a cazut victima si Burebista. Nobilii nemultumiti de puterea si autoritatea sa au complotat pentru a-l inlatura. Odata cu disparitia lui, imensul regat dac s-a destramat, spargandu-se in mai multe bucati pe care cei care uneltisera spre a-l dobori pe Burebista si le-au impartit intre ei.

2. Vlad Tepes: tradat de propriul sau frate
Vlad Tepes a ocupat tronul Valahiei in 1456 cu ajutor maghiar. Si-a consolidat stapanirea nimicind mai multi pretendenti care voiau sa-i ia domnia si a bagat spaima atat in sustinatorii acestora, cat si in turci. Dupa cativa ani, a refuzat sa mai plateasca turcilor tribut si a macelarit armata otomana care fusese trimisa sa-l pedepseasca – aproape 25.000 de oameni. Astfel provocat, sultanul Mahomed al II-lea a ridicat, in primavara anului 1462, o oaste numeroasa, cu care a pornit spre Dunare. Dupa o serie de ciocniri care au pricinuit turcilor mari pagube si dupa celebra incursiune nocturna a lui Tepes in tabara turceasca, si ea soldata cu multi morti din randul otomanilor, era limpede ca Inalta Poarta era departe de a putea rezolva problema pe calea armelor.

S-a folosit, deci, de calea complotului, gasind un aliat chiar in persoana lui Radu cel Frumos (fratele bun al lui Vlad Tepes) care uneltise fara scrupule impotriva propriului sau frate. Sultanul l-a numit pe Radu cel Frumos domn al Munteniei si mai multi boieri au trecut de partea lui, speriati, pesemne, de firea apriga a lui Tepes si dornici sa aiba un domn mai usor de manipulat. Tepes s-a retras in Ardeal (in 1462), asteptand sprijin de la Matei Corvin. Dar, desi acesta a ridicat o armata pentru a-i veni in ajutor, in cele din urma, ajutorul n-a mai ajuns: i s-a pus capat printr-o intriga a inamicilor lui Tepes (probabil sasi din Brasov, cu care Tepes avusese, cu cativa ani in urma, niste conflicte datorate faptului ca brasovenii sprijinisera cativa pretendenti care urmareau sa-i ia locul pe tronul Valahiei. Drept represalii, Tepes a executat mai multi sasi si a atacat Brasovul si cateva sate sasesti).

Lui Matei Corvin i s-au prezentat scrisori – false, considera istoricii – , scrise, chipurile, de Vlad Tepes, scrisori din care rezulta ca voievodul era gata sa se supuna sultanului Mahomed al II-lea si sa-l ajute, apoi, sa cucereasca si Ardealul. Matei Corvin a luat de bune aceste informatii si, in loc de a-l ajuta pe Vlad Tepes sa-si recapete tronul uzurpat, l-a bagat la inchisoare, la Buda, unde Tepes a ramas timp de peste zece ani. Abia in 1476 si-a recapatat tronul, pentru foarte scurt timp.

3. Asasinat de cei care ar fi trebuit sa-l apere: Radu de la Afumati
Radu de la Afumati a domnit in Tara Romaneasca intre 1522 si 1529, cu mai multe intreruperi de cateva luni, care arata ca tara trecea atunci printr-o perioada de mari tulburari: numerosi pretendenti isi disputau tronul si, dupa cum balanta norocului inclina de partea unuia sau a altuia, ei stapaneau pentru putina vreme Valahia, pentru ca apoi sa fie rasturnati si inlocuiti. Timp de cativa ani ani, Radu de la Afumati a reusit, de fiecare data, sa-si doboare rivalii, astfel ca, in aceasta perioada, stapanirea asupra Tarii Romanesti i-a apartinut in cea mai mare parte a timpului. Dupa ce, initial, se opusese turcilor, el a inteles, in cele din urma, ca pentru a domni trebuia sa aiba sprijinul Inaltei Porti otomane (asa erau vremurile!). Sustinut de turci si de neamul Craiovestilor, o puternica familie de boieri din Oltenia, el a ocupat, in cele din urma, tronul Valahiei, pe care l-a pastrat pana in 1529.

Si aici i se incheie povestea – si totodata viata. Tragicul sau sfarsit e descris in chip impresionant de istoricul Constantin C. Giurescu; sa-l citam, asadar: “Recunoscut de turci si sprijinit de Craiovesti, Radu ar fi putut domni vreme indelungata daca nu cadea victima unui complot ticalos. Spre sfarsitul anului 1528, o suma de boieri […] nemultumiti probabil de influenta puternicei familii de peste Olt, se ridica impotriva domnului. Acesta, surprins, neavand la indemana oastea spre a li se opune, e nevoit sa fuga. […] pe drum, insa, boierii il ajung la Ramnicu Valcea si, nerespectand nici lacasul dumnezeiesc in care Radu se refugiase, il ucid in bisericuta de pe dealul Cetatuii, sub ochii ingroziti ai preotului [….] S-a intamplat aceasta mizerabila crima – unica prin imprejurarile ei in istoria noastra – in ziua de 2 ianuarie 1529; ea pune in lumina cea mai urata boierimea munteana din acea vreme.”

4. Tradat de boieri: Petru Rares
Domn al Moldovei in doua randuri, 1527-1538 si 1541-1546, Petru Rares, fiu nelegitim al lui Stefan cel Mare, a pierdut tronul celei dintai domnii din pricina unui complot al boierilor. Pentru a fi drepti, trebuie sa recunoastem ca Petru Rares insusi, extrem de ambitios, macinat de dorinta de a cuceri posesiuni cat mai intinse (printre altele, a incercat sa cucereasca Ardealul), a trecut de mai multe ori dintr-o tabara in alta, in chipul cel mai nestatornic, aliindu-se cu cine i se parea lui mai prielnic in acel moment. In 1538, Petru Rares a vazut Moldova atacata simultan de turci, tatari si poloni. Initial, soarta i-a fost favorabila domnitorului. I-a infrant pe tatari la Stefanesti si a incheiat un armistitiu cu polonii, carora le-a inapoiat regiunea Pocutia (care facea obiectul unor neintelegeri ramase nesolutionate de multa vreme, intre moldoveni si poloni; Petru Rares o ocupase in 1530).

Dar invazia turceasca, sub conducerea lui Soliman Magnificul si care luase aspectul unei expeditii de pedepsire, nu a putut fi oprita. Iar domnitorul nu s-a putut bizui pe loialitatea boierilor si asta l-a facut sa piarda domnia. Boierii, poate nemultumiti de firea dificila a voievodului, poate temandu-se de represaliile care s-ar fi abatut asupra lor in cazul unei victorii a turcilor (victorie foarte probabila, data fiind superioritatea lor numerica) l-au parasit pe domnitor, au refuzat sa lupte si s-au inchinat lui Soliman. Acesta a numit un alt domn (Stefan Lacusta) si a smuls Moldovei doua bucati zdravene din teritoriu – Tighina si Bugeacul. Petru Rares a fost nevoit sa fuga si, dupa multe peripetii, a reusit, cu ajutorul unor pescari, sa ajunga in Ardeal. In 1541, dupa ce ceruse iertare lui Soliman, mersese personal la Constantinopol sa-si pledeze cauza si impartise daruri imense, si-a recapatat tronul. Dupa inca vreo cativa ani de incercari razboinice (incercase sa cucereasca iarasi Ardealul), soldate insa cu esecuri, ambitiosul voievod s-a stins, de boala, in 1546.

5. Singur impotriva Imperiului Otoman: Ioan Voda Viteazul
Ioan Voda Viteazul, numit si Armeanul (mama sa fusese armeanca) sau, mai tarziu, Ioan Voda cel Cumplit, era stranepot al lui Stefan cel mare. Unele cronici vechi il prezinta ca pe un tiran, dar istoricii moderni ii fac un portret mai magulitor, recunoscandu-i marele merit de a se fi impotrivit turcilor si afirmand ca era foarte indraznet si viteaz, fiind, de aceea, foarte iubit de soldati si de popor dar, din pacate, nu si de boierime si cler. Pentru numerosii boieri intriganti, un domn cu o fire apriga nu era un conducator comod, dupa cum nici pentru acesta vesnicele sforarii si comploturi ale dregatorilor nu erau usor de suportat. Ioan Voda a ales sa fie aspru cu boierii si mai indurator si grijuliu cu cei din paturile de jos, care aveau mult mai multa nevoie de ocrotire.

El obtinuse tronul Moldovei in 1572 – unde se obtinea la acea vreme, adica de la turci -, cu ajutorul averii stranse in tinerete, cand facuse negot cu pietre scumpe. In 1574, insa, turcii i-au cerut sa dubleze suma platita drept tribut. Ioan Voda a convocat Divanul si i-a convins pe boieri sa se impotriveasca cererii sultanului. Situatia politica era de asa natura, incat voievodul n-a putut gasi alti aliati decat cazacii zaporojeni – o populatie din zona Nistrului – care i-au trimis in ajutor o ceata de 1.200 de oameni. Cu ei si cu armata sa de moldoveni, Ioan Voda a pornit razboiul impotriva turcilor. Dupa un sir de victorii rasunatoare ale domnitorului moldovean, care l-au inspaimantat pe sultanul Selim, acesta a trimis impotriva lui o armata zdravana, alcatuita din turci carora li se adaugasera tatari si valahi. Acestia din urma doreau sa-l inlature pe Ioan Voda pentru a-i da tronul unui pretendent, Petru, frate cu domnitorul valah Alexandru.

Ioan Voda se instalase la Husi, de unde putea veghea mai bine asupra granitelor. Afland de venirea turcilor, domnitorul trimise pe parcalabul Sucevei, Ieremia, in fruntei unei avangarzi, sa-i impiedice pe turci sa treaca Dunarea si sa-l tina la curent cu evolutia situatiei. Trimisul, insa, despre care se spune ca ar fi fost platit de dusmani cu 30.000 de galbeni, l-a inselat pe domnitor: i-a spus ca ajunsese prea tarziu pentru a-i opri pe turci si ca acestia ar avea o armata destul de mica. A fost prima tradare. Pe baza acestor informatii false, – in lipsa altora mai exacte – Ioan Voda a pornit impotriva otomanilor. Batalia s-a dat la Oblucita, “langa iezerul Cahulului”. Poate ar fi avut, totusi, sanse sa invinga, daca n-ar fi survenit o a doua si apoi o a treia tradare. In ajunul bataliei, o parte dintre boieri, avandu-l in frunte pe marii vornici Murgul si Bilai, au trecut de partea turcilor, iar a doua zi, cand se dadu semnalul atacului, “Boierimea moldoveana, in frunte cu Ieremia Parcalabul, pleca steagurile si, punand cusmele in varful sulitelor si sabiilor, trecu si ea de partea dusmanului” (Constantin C. Giurescu, Istoria romanilor).

Lupta a fost cumplita; dupa trei ciocniri soldate cu numerosi morti in ambele tabere, Ioan Voda s-a retras pe un deal, in satul Roscani, unde a fost inconjurat de turci. Nemaiputand rezista asediului, din pricina lipsei de apa, Ioan a hotarat sa se predea. Atat Ahmed Pasa , comadantul ostii turcesti, cat si Petru, pretendentul la tronul Moldovei, au jurat solemn ca vor cruta viata tuturor cazacilor si moldovenilor. Dar, odata ajuns in cortul capeteniei turcilor, Ioan Voda a fost injunghiat, apoi i s-a taiat capul, iar trupul lui, legat de doua camile, a fost rupt in bucati. Ostasii care ramasesera alaturi de el au fost macelariti.

6. Petru Cercel, frumosul aventurier din Apus
Scurta si palpitanta cariera voievodala a acestui print neobisnuit, aparitie insolita in galeria domnitorilor care s-au perindat pe tronul Munteniei, s-a sfarsit cu o incercare de fuga. De scapat a scapat cu viata, pentru moment , dar tradarea insotitorilor sai – propriile sale garzi, in care avusese deplina incredere – i-a retezat sansele de a recapata domnia. Instalat pe tronul Tarii Romanesti in 1583, dupa ce castigase “cursa” pentru domnie invingandu-si potrivnicul – pe Mihnea, zis mai apoi Turcitul – Petru Cercel si-a inceput “mandatul” sub auspicii bune. Si-a asezat curtea la Targoviste, a investit in imbunatatiri edilitare si infrumusetari arhitecturale ale orasului, a adus cu el un suflu de Renastere occidentala si totul parea sa prevesteasca o epoca de liniste si progres. Dar datoriile facute pentru a procura banii cu care isi cumparase tronul l-au determinat sa puna biruri mari, care au impovarat poporul, iar ciocnirea dintre conceptiile sale moderne, occidentale si traditionalismul boierilor autohtoni l-au facut sa intre in conflict cu acestia.

In 1585 – dupa mai putin doi ani de domnie -, afland ca urma sa fie mazilit, Petru Cercel si-a adunat averea stransa si a pornit spre Transilvania. Dar a fost tradat chiar de oamenii din escorta sa: acestia i-au furat bogatiile, iar fugarul, lipsit de sprijin, a fost arestat si inchis. Cativa ani mai tarziu, dupa ce evadase din inchisoare, a “candidat” din nou pentru domnie dar, lipsit de sprijin, a pierdut competitia in favoarea fostului sau inamic, Mihnea, care, sprijinit de ambitioasa lui mama, a izbutit sa domneasca, in total, de trei ori, iar dupa ultima mazilire, pentru a scapa cu viata, a trecut la mahomedanism, ramanand in istorie sub porecla de Mihnea Turcitul.

7. Mihai Viteazul: puternicul si temutul voievod al celor trei tari romanesti
In vara anului 1600, puterea lui Mihai Viteazul ajunsese la apogeu: el stapanea acum toate cele trei trei tari romanesti, iar aceasta izbanda il facuse pe cat de celebru, pe atat de respectat in Europa. Cu atat mai tragica pare prabusirea sa, cu cat a venit foarte curand dupa acest moment de glorie. Dupa opinia istoricului Constantin C. Giurescu, “Cauzele caderii lui Mihai au fost, pe de o parte, rascoala nobililor ardeleni si intelegerea lor cu generalul imperial Basta, pe de alta parte, dusmania polonilor.”

Generalul Basta era comandantul armatelor germane ale imparatului Rudolf al II-lea de Habsburg, stapanitorul Sfantului Imperiu Roman de Neam Germanic (un ansamblu de teritorii din Europa centrala, reunite Interesat de o alianta cu Mihai Viteazul in vederea apararii impotriva expansiunii spre vest a Imperiului Otoman, imparatul Rudolf a dat, initial, ajutor militar voievodului in actiunile acestuia de extindere a stapanirii sale peste cele trei tari romanesti. Nu a vrut, insa, sa il recunoasca drept domn al Ardealului, dorind sa pastreze pentru sine acest teritoriu si sa-i acorde lui Mihai Viteazul doar functia de guvernator.

In 1601, dupa mai multe neintelegeri si reconcilieri – de forma – cu generalul Basta, dupa mai multe confruntari cu nemesii unguri din Ardeal, se punea din nou problema stapanirii acestui teritoriu. Si, aici, Mihai Viteazul a fost prins – si a devenit victima – in jocul de interese al marilor puteri si al reprezentantilor acestora. Iata cum s-au succedat evenimentele, dupa descrierea aceluiasi mare istoric citat mai sus:
“La Turda, Mihai hotari sa-si desparta armata de aceea a lui Basta; voia sa plece mai degraba la Fagaras, spre a-si vedea sotia si copiii. Aceasta despartire insemna insa pentru domnul nostru libertatea de initiativa. Basta, care stia ca imperialilor le convenea mai mult o stapanire directa asupra Ardealului, iar nu prin intermediul unei personalitati atat de puternice, deci greu de maniat, cum era aceea a lui Mihai, se hotari sa impiedice – prin orice mijloace – o asemenea libertate. In zorii zilei cand voievodul trebuia sa plece spre Fagaras, la 9/19 august 1601, el trimise un detasament de trei sute de germani si valoni, acestia din urma comandati de ofiterii Jacques Beauri si Mortague. Aveau ordin sa-l aresteze pe Mihai, iar daca se opune, sa-l ucida. Asa se si intampla. Intrand in cortul domnului, Beauri ii spuse: “esti prins”. Mihai rosti un singur cuvant: “ba”, si dadu sa puna mana pe sabie. In aceeasi clipa insa, un valon il impusca, un al doilea ii strapunse pieptul, altii il lovira cu halebardele”.

Si astfel, printr-un asasinat marsav, s-a incheiat scurta si glorioasa cariera de domn si cuceritor a lui Mihai care a lasat, totusi, in urma, o imensa speranta: aceea ca unirea celor trei tari romanesti e un fapt realizabil. Aveau sa treaca mai mult de trei veacuri pana sa se intample din nou dar, in tot acest timp, nadejdea a fost hranita si de faptul ca, odinioara, cineva aratase ca se poate.

8. Lunga domnie si tragica prabusire a lui Constantin Brancoveanu
Una dintre cele mai lungi domnii din istoria Valahiei, cea a lui Constantin Brancoveanu, domnie intinsa pe 25 de ani, s-a sfarsit in chip groaznic, cu mazilirea, torturarea si ucidera domnitorului de catre turci – care, totusi, ii fagaduisera domnia pe viata – si aceasta in urma intrigilor viclene ale propriilor sale rude. Brancoveanu a avut o domnie cu putine lupte, datorita, in cea mai mare parte, diplomatiei sale gratie careia a reusit mult timp sa pastreze un echilibru sanatos intre pretentiile turcilor – cei de care depindea mentinerea lui pe tron – si interesele Apusului crestin, care dorea sa-si extinda influenta spre Rasarit.
Jongland abil cu relatiile diplomatice cu toate marile puteri care ii amenintau tara, platind turcilor ceea ce ii cereau, dar cultivand si relatiile cu vestul, Brancoveanu a reusit sa mentina Tara Romaneasca intr-o stare de stabilitate politica remarcabila.

Dupa 1699, cand turcii, multumiti de acesta stare de lucruri si de generozitatea voievodului, i-au acordat domnia pe viata – un privilegiu rar – parea ca nu mai are a se teme de nimic. Pana in 1714 a avut parte de o epoca tihnita, in care a putut cladi palate si lacase de cult, a putut sprijini artele, invatamantul si stiintele si si-a putut creste copiii in liniste. Dar toate acestea s-au sfarsit in chip tragic, ca urmare a mai multor intamplari in care chiar oameni inruditi cu domnitorul au savarsit fapte care i-au grabit caderea. Un boier ruda cu el, spatarul Toma Cantacuzino, fara stirea si permisiunea domnitorului, ii ajutase pe rusi in razboiul acestora cu turcii (1711), lucru care ii suparase pe acestia din urma si ii facuse sa-l suspectezea pe domn de necredinta fata de ei. O alta ruda, unchiul sau, stolnicul Constantin Cantacuzino, ravnind sa-l puna pe tron pe propriul sau fiu Stefan, a uneltit la Poarta, tesand intrigi care i-au alcatuit domnului o reputatie proasta in ochii turcilor. Iar acestia, desi ii dadusera domnuia “pe viata”, n-au ezitat sa-si incalce promisiunea: l-au mazilit, ispititi pesemne si de marea avere pe care voievodul o adunase in timpul lungii sale domnii.

Brancoveanu, pe atunci in varsta de 60 de ani, si cei patru fii ai sai au fost adusi la Stambul si inchisi. Turcii l-au torturat pe batranul voievod pentru a afla unde-i sunt bogatiile apoi, la data de 26 august 1714, Brancoveanu a fost decapitat, dupa ce turcii il silisera sa asiste la executia celor patru fii. I-a urmat la tron Stefan Cantacuzino, asa cum dorise (si uneltise) tatal acestuia dar, dupa cum scrie Nicolae Iorga: “Ca o rasplata dumnezeiasca, i-a venit aceeasi pieire silnica, dupa doi ani singuri de domnie. Fu gatuit in temnita la Constantinopol, impreuna cu tatal sau foarte batran. ”

9. Tradati pentru rasplata: Horea, Closca si Crisan
Inceputa in noiembrie 1784, in satul Curechiu (Hunedoara), rascoala lui Horea, Closca si Crisan, miscare cu caracter national si social, iscata ca o reactie a iobagilor romani din Ardeal, disperati de situatia lor economica si sociala tot mai greu de suportat, s-a incheiat dupa foarte scurt timp, la sfarsitul lunii decembrie a aceluiasi an, cand cei trei conducatori au fost prinsi si executati. Pe capetele lor se pusese cate un premiu de 300 de galbeni; totusi, sustinuti de majoritatea oamenilor din popor – constienti de faptul ca li se aparau interesele -, ei n-au putut fi capturati de autoritatile austro-ungare altfel decat prin tradare. S-au gasit cativa tarani care, ispititi de bani, au ajutat la capturarea celor trei, care stateau ascunsi, in vreme ce preotii romani care se raliasera miscarii umblau prin sate pentru a aduna banii necesari pentru ca Horea sa se poata duce din nou – pentru a cincea oara – la Viena, spre a pleda cauza iobagimii romane in fata imparatului austro-ungar, Iosif al II-lea.

La 27 decembrie 1784, cativa tarani s-au apropiat de Horea si Closca – acestia stateau ascunsi intr-o coliba de crengi, in codrul Scoragetului, din Muntii Gilaului – si, pretinzand ca umbla dupa vanat, au fost primit in coliba de cei doi. La un semnal, s-au napustit asupra lor, i-au legat si apoi i-au predat autoritatilor. Tot prin tradare a fost capturat, la 30 ianuarie 1785, si Crisan. A urmat judecata, apoi executia lui Horea si a lui Closca printr-o pedeapsa extrem de cruda – tragerea pe roata. Trupul lui Crisan, care se sinucisese in inchisoare, a fost zdrobit in acelasi fel. Si totusi, sacrificiul lor n-a fost zadarnic – un exemplu paradoxal de revolta care, desi infranta, va aduce totusi, macar in parte, schimbarile pe care le-a urmarit. In anul urmator rascoalei, 1785, printr-un act solemn datat 22 august si promulgat de imparatul Iosif al II-lea, in Ardeal a fost desfiintata iobagia.

10. Alexandru Ipsilanti, omul pe care Tudor Vladimirescu n-ar fi trebuit sa si-l faca aliat
Moartea lui Tudor Vladimirescu si infrangerea revolutiei conduse de el, in 1821, s-au datorat tradarii de catre cei cu care se aliase, eteristii condusi de Alexandru Ipsilanti. Eteria, organizatie europeana dedicata eliberarii crestinilor – si indeosebi a grecilor – de sub stapanirea otomana – a avut filiale in multe tari ale Europei, iar in Tara Romaneasca influenta ei s-a manifetstat cu precadere in evenimentele asociate revoltei din 1821. Dorind sa contribuie la eliberarea Valahiei de sub apasatoarea vasalitate fata de Inalta Poarta otomana si sa o scape de flagelul domniilor fanariote, Tudor Vladimirescu a imbratisat idealurile Eteriei si a incheiat o intelegere cu conducatorul acesteia, Alexandru Ipsilanti.

Se bizuiau pe sprijinul Rusiei; aceasta, insa, a dezaprobat miscarea. In plus, organizarea armatei eteriste lasa mult de dorit; trupele nedisciplinate ale lui Ipsilanti au jefuit pe drum multe gospodarii, starnind nemultumirea populatiei romanesti. Intelegerea dintre Alexandru Ipsilanti – devenit epitrop general al Eteriei – si Tudor Vladimirescu, conducatorul miscarii in Tara Romaneasca, prevedea ca Ipsilanti – dupa ce trecuse prin Moldova si Muntenia – sa iasa din tara cu trupele sale, pentru a nu starni o reactie dura si o interventie armata din partea turcilor. Dar, cand a devenit evident ca Ipsilanti nu era un conducator si un aliat de nadejde, conflictul intre cei doi a ajuns atat de grav, incat Alexandru Ipsilanti a hotarat sa se descotoroseasca de Tudor Vladimirescu, printr-un complot. Prin tradare, Tudor Vladimirescu – pe care poporul il numea deja “domnul Tudor”, – a fost ridicat de la Golesti si apoi asasinat la Targoviste.

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Eu le-as ruga pe colegele mele, respectiv profesoarele din Romania, sa se declare flowerless. OK, mai simte omul nevoia sa spuna multumesc unui cadru didactic si o face sub forma unui buchet de flori, dar cu ce ocazie pe 15 septembrie? Vai, ce dor ne-a fost dna sau cum? Nu inteleg logica. Cum nu inteleg nici atata ceremonie pentru deschiderea noului an scolar de parca a fost inchis 20 ani. N-a murit domne nimeni in vacanta, se incepe iar scoala. Mai bine sa se stranga tot banii aia sa se cumpere carti in fiecare clasa si tot timpul investit cu pompa la taiatul panglicii sa fie transformat intr-un mic speech de maxim 30 minute despre regulile minime de bun simt si sanctiunile cu pricina, ca se stie ce jale e in scoli. Orarul si pa. De maine program normal. Apropos, si sa fie gata orarul care de obicei e finalizat abia la jumatea anului.

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Si iar despre DV

Batrinul Varan a spus alaltaieri asa, ca intr-o doara, cum si-a petrecut el timpul, a mincat o varza excelenta, cu niste carnaciori, a baut niste pahare cu vin alb, si, atentie, s-a uitat la emisiunea lui Gadea! Acum are precis si un TV reglat pe Antena3. E clar ca sta cu ochii pe Buzisor, sa vada daca e pe linie, sau il tradeaza. Ca daca da un semn cat de mic ca o ia pe aratura, nu doar ca ii cere inapoi toti banii, dar prin toate legaturile pe care le are cu lumea interlopa isi ia mare poceala si el si tot neamul lui. Sau nu stiti cum lucreaza fostii din Secu? Si ma indoiesc ca Gadea ar fi dispus sa riste ceva, mai ales acum ca si-a format limba pe asa ceva.
Despre Badea, ce sa va spun? Asta n-a depasit etapa virstei de cl II-a, de derbedeu in devenire care fura sandviciurile colegilor cu ochelari si banutii de buzunar. Omul este inteligent, dar inteligenta fara etica nu valoreaza doi bani, tot asa cum o soprana frumoasa si cu voce nu are ureche muzicala, dar care canta fals nu va fi niciodata pe nici o scena.

Nici Mircea Badea nu-i dispus sa piarda suma barosana cu care il platea Varanul luna de luna, ca sa injure pe cine nu-l pupa in fund pe Stapin. Si nu-l vad sa fi adunat banut pe banut sa aiba din ce trai in vremuri de restriste. Tot la mamaica acasa locuieste?

Ceilalti sunt doar mercenari, rod si ei un os, au copii de crescut. N-au nici o meserie.
Ce ma mira insa, sint aparatorii “civili”, astia de pe fb si net in general!! Mai, zici ca l-au inchis pe unchiu’ pe care urmau sa-l mosteneasca! Plinsete, vaicareli, au inchis pe cel mai cinstit om din Galaxie.

Mai oameni buni, pe Voiculescu l-au inchis pentru ca A FURAT! A furat cu nerusinare, strategic, organizat, cu rautatate, fara limita! Si a furat din buzunarul meu, din buzunarul tau, din buzunarul fiecarui cetatean din Romania! Si ar fi continuat sa fure, pentru ca nu se mai satura, asta ii era singurul lui obiectiv! Ce a facut el ca politician pentru Romania, oameni buni, ce a facut ca si roman? Ce proiect de lege a dat, n-are nici o treaba, doar a manipulat prin TV pe mine si pe tine injurandu-l pe Basescu!!! Iar acest furt care a iesit la iveala este doar unul, Voiculescu a mai dat o mie de alte tunuri, ce atunci cand iei amenda la viteza, o iei pentru ca ai depasit viteza prima oara? E clar ca ai depasit-o de mai multe ori, dar atunci te-a prins.
Ia ganditi-va, mai naivilor (nu vreau sa par badaran, de aia folosesc cuvinte mai finute), cate se puteau face cu banii furati de el ! 65 de milioane de euro, inseamna spitale, drumuri, mariri de pensii, de salarii.
Voi va dati seama ca din suma asta se puteau mari pensiile cu 200 de lei la 1.300.000 de pensionari? Sau la tot atitia bugetari? Cand s-au taiat pensiile pe vremea lui Boc deficitul era fix de 60 milioane de euro, daca mai tineti minte, si toti l-au injurat pe Basescu atunci.
Nu, lumea ii plange de mila lui Voiculescu ca a dat 3 felii din salamul pe care l-a furat de la tine, fara ca tu sa stii sau sa fii de acord! Lasam povestile cu Robin Hood, va rog frumos.
Bai, naivilor, A3 nu se inchide, nimeni nu le ia licenta, vor trebui doar sa plateasca o chirie cuiva, asa cum e normal ! Ca stiti care-i paradoxul? Si pina acum A3 platea chirie, lu’ Voiculescu, sa poata ala sa-si plateasca intretinerea la casoiul si domeniul de peste 3 Ha, era o increngatura de spalare de bani de ala nu platea nici o taxa la stat niciodata.
Mi se face greata cand vad actori pe care i-am stimat, cum isi calca demnitatea facandu-se pres in fata unui infractor, a unui hot ordinar!
Si apropo, ca cica Justitia lui Basescu, Fraierimea Voastra indobitocita de TV, ce justitie a lui Basescu, ca Ministrul Justitiei e de la PSD, Procuror General e de la PSD, celebrul domn Nitu, Parlamentul e 70% al PSD, Primul Ministru e PSD!
Voi chiar nu ganditi deloc?

Posted in Uncategorized | Leave a comment

The resignation episode (final scene)

“My view towards the resignation reasons:

– A complain in writing a parent made because lesson was short 10 minutes.

What actually happened: the year 6 kid didn’t turn up for a lesson and by the time I was chasing her up time’s gone. The mother mentioned I should have been waited in my room for the lesson to finish (!) and mark her absent and not to try to rescue the lesson. Everybody agreed, except me.

– I was seen wearing jeans again.

Whilst my smart casual dress has always been neat regardless the fabric of my clothes, apparently ‘the jeans’ impacts massively on school image. However, no proof could be given that I was wearing that.

– I should not communicate with parents. “I need to learn how to shut down”.

I think the teacher has the right to contact the parents and that is a very wrong direction the school is going to if they nurture this attitude.

The underlying issue in my opinion underpins in a little talk I had with A and M when I asked my position to be put on a contract, not on a casual basis. I am fully qualified and fully registered and I can act as a replacement when lessons are finished. I also explained that parents fees will cover the cost of my employment and that will create extra motivation to further develop the program. One answer I had was: “some staff is not really considered school staff. Your program is just a little outlet to keep the parents happy; we are never going to really develop this to what you are asking because it is not in school interest”. I stated that is very wrong direction the school is going. I also explained the underpayment issues. There are Australian bodies that regulates the fees and the “on call” rates and they are much higher than current pay rate. While I agree the parents should not be paying more, the school has the power to subsidy this. The answer was that I am free to go if I am not happy with this. “We’ve always done it this way”, I was told and that is a very dangerous phrase. My point was trying to unveil these matters so somebody can deal with it because there is a lot of work “in the learning rooms” and it’s better to have these issues solved.

During all this time M was telling me how much he likes the work I am doing, to keep doing what I am doing, that everything I do it is “an investment in the future”. Meanwhile, they were making up the reasons together to force me go. A did not mention anything to me and I suppose that puts a dent in the friendly smile is often displayed around.

Some disappointment also occurred when I noticed that M is often on personal development courses, or enjoys overseas trips, as confessed to me not long time ago. I needed to make appointments to see M (few weeks in advance). How can someone have any empathy if there is no teaching there, no direct contact with the kids? Just with the drive for taking pictures? Let’s manipulate people with pictures then. Who doesn’t like pictures?

Although the reasons to exclude me are not good enough, I still resigned. There was no way this could continue.

This writing is my own online journal and my own intellectual property. No one has the right to use without my written consent. I think we all know and agree that kids are not at a better school because of the papers, or because of the school name, or the picture, or the website. It is not because of ‘the program’. What program? There is no program! It is teacher’s daily creativity. It is teacher’s mind, drive and ability to work and invent something from nothing. To inspire and instil eventually the passion for learning to the students. It is about minimum resources, but, more importantly, about the power of the teacher. To change spirits. Minds. To make it better. For students. For people.”

_____________________

Disclaimer

Copyright 2014 Silvio Stefan

All rights reserved.

No one has the right to use any content of my writings from this website without my written consent. Any representations or opinions expressed here are for my own personal use and any association with real life persons is coincidental and must not be necessarily interpreted in any way.

Aside | Posted on by | Leave a comment

Tony Abbott

You lost me Tony Abbott, big regret you are our prime-minister now!!!

Posted in Uncategorized | Leave a comment