CURIOZITĂŢI ALIMENTARE


►Ştiaţi că două pastile cu ulei de peşte luate zilnic impulsionează creierul copiilor să se dezvolte în trei luni cât s-ar dezvolta în trei ani? Asa susţin cercetătorii din Marea Britanie. Creierele copiilor care au primit zilnic capsule cu acizi graşi Omega-3 şi Omega-6 au dezvoltat mai multă materie cenuşie, ceea ce a dus la creşterea memoriei pe termen scurt şi a capacităţii de învăţare. În plus, timp de trei luni ei au redus cantitatea de mâncare de tip fast-food, băuturi carbogazoase şi au făcut mai mult sport.

►Un studiu realizat de cercetătorii italieni asupra populaţiilor din sudul Europei arată că există o proporţie inversă între frecvenţa utilizării cepei în alimentaţie şi riscul de apariţie al mai multor forme de cancer: bucal, esofagian, colo-rectal, laringian, de sân, ovarian, de prostată, renal. La fel ca usturoiul şi prazul, ceapa prezintă capacitatea de a acumula seleniul din sol, o substanţă protectoare împotriva apariţiei cancerului. Consumul de ceapă (cel puţin jumătate de ceapă crudă pe zi) a fost asociat, într-un alt studiu francez, cu o reducere de cel puţin 50% a riscului de apariţie a cancerului de stomac, dar şi cu o reducere semnificativă a incidenţei cancerului de sân.

►Sucul de morcov este un preţios ajutor al celor care suferă de digestie dificilă sau lipsa poftei de mâncare. Morcovul este bogat în substanţe anti-oxidante ca vitamina A, dar şi alte vitamine şi minerale, atât de necesare organismului uman. O cură de zece zile cu suc proaspăt cicatrizează rănile făcute de ulcer şi îmbunătăţeşte vederea, mai ales a celei pe timp de
noapte.

►Un consum moderat de bere poate îmbunătăţi funcţiile sistemului cardiovascular.

►Sunt mai mult de 20000 de feluri de bere?

►Singurul aliment care nu se deterioriază este mierea.

►În secolul al 16-lea, în Anglia, berea făcea parte din micul dejun?

►Vinul roşu e un ingredient esenţial pentru a ne menţine în formă. Se ştie de mult timp că ajută la prevenirea cancerului şi la protejarea arterelor. Unele studii arată însă că există un antioxidant care se găseşte în strugurii roşii din care se face vinul, numit resveratrol. Acesta îmbunătăţeşte anduranţa muşchilor, reduce afecţiunile gingiilor şi apariţia bolii Alzheimer.

►Cei care îşi încep ziua cu două ouă la micul dejun pierd de două ori mai multe kilograme decât cei care ţin diete drastice, susţin nutriţioniştii de la Universitatea de medicină din Louisiana (SUA), într-un studiu efectuat pe o mie de femei obeze.
Succesul oului este determinat de conţinutul bogat în cele mai bune proteine, ceea ce conferă aceeaşi energie ca şi mâncatul unei fripturi, dar are un număr mult mai mic de calorii. Şi asta, indiferent de modalitatea de preparare.

►Merele, nu cofeina (cafeaua), sunt mai eficiente să ne trezească dimineaţa.

►Dieta naturistă presupune şi multe reguli pe care mulţi oameni nu le pot urma. Cu toate acestea, dacă incercăm să ne apropiem cât mai mult de acestea vom observa, în timp, îmbunătăţiri. Iată care sunt regulie mai sus-menţionate: Consumă cel puţin 2 litri de lichide pe zi, Nu trebuie să bei lichide în timpul mesei, Nu se recomandă să consumi multe feluri de mâncare la o masă şi ai grijă cum le combini, Vinul de ţară se bea cu moderaţie cu o jumătate de oră înaintea mesei, Fructele trebuie mâncate înaintea celorlalte alimente, pentru a asigura o digestie mai bună, Este bine ca fiecare să consume alimente din ţara în care s-a născut. De exemplu noi, românii, am putea să înlocuim lămâia cu cătina albă. Produsele din cereale trebuie consumate fără să le distrugem principiile nutritive prin modul de preparare.
Vitaminele sintetice realizate chimic nu îşi îndeplinesc rolul la fel de bine ca cele naturale, deci
trebuie înlocuite.

►În ultimul timp, studiu după studiu arată beneficiile ciocolatei: conţine antioxidanţi care previn
anumite tipuri de cancer, iar anumite substanţe pot chiar să prevină demenţa. Consumaţi ciocolată cu cel mai mare conţinut de cacao. Cea care are prea mult zahăr face mai mult rău decât bine.

►Treizeci de grame de fistic zilnic ne feresc de riscul de a ne îmbolnăvi de boli cardiovasculare ca infarct, accident cerebral sau embolii, susţin cercetătorii de la Universitatea de medicină din Pennsylvania (SUA). Pe lângă fistic, nucile, migdalele şi alunele de pădure neprăjite reduc atât nivelul colesterolului rău, cât şi al grăsimilor nesănătoase din arterele sanguine. Studiul, efectuat pe trei mii de adulţi, timp de cinci săptămâni, a micşorat nivelul colesterolului şi trigliceridelor cu până la 30%, reducând astfel riscul de formare a cheagurilor de sânge care blochează arterele.

►Consumul exagerat de şuncă poate afecta plămânii, potrivit unui studiu realizat de o echipă de cercetători americani din cadrul Universităţii Columbia , New York . Şi asta din cauza faptului că şunca, slănina şi alte produse din carne afumată conţin nitriţi utilizaţi pe post de conservanţi. Persoanele care au consumat produse din carne afumată de cel puţin 14 ori pe lună au prezentat de două ori mai multe riscuri de a face bronşită şi emfizem, boli care produc îngustarea căilor respiratorii şi obstrucţionează fluxul de aer. În plus, persoanele care mănâncă şuncă de mai mult de cinci ori pe săptămână prezintă cu 60% mai multe riscuri de a dezvolta cancer la vezica urinară, faţă de cei care mănâncă mai rar acest produs.

►Pentru a şti care sunt alimentele care ajută organismul să-şi refacă forţele, trebuie să cunoaştem câteva dintre acele legume şi fructe care, nepreparate, ne oferă vitaminele de care avem nevoie. Trebuie ţinut cont de faptul că excesul alimentar duce la obezitate, boli şi îmbătrânire prematură, şi toate acestea pot fi simplu evitate.

Deci iată ce trebuie să mâncăm pentru a nu mai ajunge în vecinătatea farmaciilor. 

-Pentru vitamina A: morcovul, roşiile, spanacul, salata, pătrunjelul verde, ceapa verde, mărarul, adică legumele galben-portocalii şi verde închis.

-Alimentele bogate în vitamina E sunt: germenii de cereale, uleiurile presate la rece din soia, porumb, floarea-soarelui, măsline. 

-Vitamina C au: citricele, ardeiul gras, hreanul şi măceşul. Una din cele mai mari concentraţii de vitamină C o are pătrunjelul verde. 

-Calciu găsim în: iaurt, lapte, telemea, nuci,morcovi, varză, gulie, mere.

-Pentru fier trebuie să mâncăm: spanac, gălbenuş, cacao, stafide.

►Regimul alimentar mediteranean, bogat în uleiuri vegetale şi peşte, este la fel de benefic pentru persoanele care suferă de maladii cardiace ca şi regimul alimentar foarte strict, sărac în grăsimi, este concluzia Asociaţiei americane de cardiologie. Dieta mediteraneană constă în consumul mărit de fructe, vegetale, seminţeşi peşte, cantităţi mici de carne roşie şi o cantitate relativ mare de grăsimi provenind din uleiul de măsline şi nuci. Prezenţa acidului gras Omega 3, prezent în cantitate mare în aceste alimente limitează crizele cardiace sau accidentele cerebrale. Dieteticienii au recomandat tuturor bolnavilor să consume zilnic o cantitate maximă de 200 de grame de colesterol, iar procentul zilnic de calorii provenind din grăsimi să fie limitat la 30%.

►Trebuie să zdrobiţi usturoiul înainte de a-l găti sau mânca, pentru a-i păstra proprietăţile anticoagulante, utile în prevenirea bolilor cardiovasculare şi a emboliilor (astuparea arterelor cu un cheag de sânge). Alicina este enzima din usturoi care împiedică formarea trombilor de sânge. Cercetătorii de la Universitatea din Cuyo , Argentina , au comparat efectul anticoagulant al usturoiului gătit întreg sau zdrobit. Rezultat: copt sau fiert, usturoiul îşi păstrează efectul anticoagulant mult mai mult dacă este zdrobit înainte de a fi pus în mâncare. Important este ca perioada de fierbere să nu depăşească trei minute, şi să nu fie gătit la microunde, deoarece îşi pierde toate proprietăţile curative.

►Beneficiile unui anume compus din boabele de cacao sunt atât de mari, încât acesta poate rivaliza cu penicilina şi anestezicele, susţine o echipă de cercetători americani care şi-au publicat un studiu amplu în revistă Chemistry & Industry. Ingredientul cu pricina se numeşte epicatechina şi poate reduce riscurile de apariţie a unor boli grave, precum infarctul sau insuficienţa cardiacă, a indicat Norman Hollenberg,
profesor de medicină la Şcoala de medicină Harvard.

►Ciocolata, ale cărei efecte pozitive cardiovasculare au fost deja demonstrate, este benefică şi pentru creier, pentru că îmbunătăţeşte circulaţia sangvină cerebrală, este rezultatul a două studii prezentate de medicii americani. 

Substanţa antioxidantă conţinută de boabele de cacao a crescut semnificativ fluxul sangvin în creier, şi acest lucru este benefic în tratarea persoanelor în vârstă care au suferit mici atacuri cerebrale şi suferă de demenţă. Trei ceşti de cacao zilnic vă feresc de hipertensiune arterială şi pierderea memoriei.

►Dieta alimentară bogată în fibre (30 de grame zilnic) reduce la jumătate riscul de apariţie a cancerului la sân, este concluzia unui studiu realizat de cercetătorii britanici şi publicat în „International Journal of Epidemiology”. Fibrele alimentare, prezente în pâine, cereale integrale, dar şi în legume şi fructe, protejează femeile tinere împotriva cancerului la sân, dar nu are efect în cazul celor aflate la menopauză. Printre posibilele explicaţii se numără faptul că alimentele cu conţinut mare de fibre sunt bogate învitamine, zinc şi antioxidanţi. O a doua explicaţie este faptul că acestea controlează glicemia, variaţiile de nivel de zahăr în sânge putând provoca apariţia cancerului. Cea de-a treia explicaţie este că fibrele reduc nivelul hormonilor la femeile tinere.

►Dacă sunteţi adepţii consumului de pește de trei ori pe săptămână, aveţi mari şanse să nu vă îmbolnăviţi de cancer. Un studiu publicat în „Internaţional Journal of Cancer” confirmă efectele preventive ale peştelui gras, bogat în omega-3, asupra cancerului de prostată. Două mii de persoane atinse de această teribilă maladie au fost întrebate despre obiceiurile lor alimentare, răspunsurile lor fiind comparate cu cele ale unui grup etalon. Studiul a demonstrat că omega-3 micşorează riscul apariţiei acestui tip de cancer cu 43%. Dar nu doar peştele este responsabil de această diferenţă. Există şi un aspect genetic deoarece purtătorii genei COX-2 beneficiază, în totalitate, de efectele protectoare ale peştelui gras.

►Adăugarea de lapte în ceai poate distruge calitatea acestuia de a ne proteja împotriva bolilor cardiovasculare. Acesta este rezultatul unui studiu german care a demonstrat că ceaiul negru, băut frecvent, păstrează pereţii arterelor sănătoşi şi menţine tensiunea
constantă . Însă caseina, o proteină din lapte, anulează efectul benefic al oxidului nitric, substanţa din ceai care ameliorează dilaterea vaselor de sânge, sunt concluziile cercetătorilor, publicate în European Heart Journal.> 

►Câteva cuburi de ciocolată neagră, consumate zilnic, au acelaşi efect ca şi administrarea de aspirină, diminuând riscul de blocare a arterelor, responsabil pentru apariţia infarctului sau a accidentelor cerebrale. Acestea sunt concluziile unui studiu al cercetătorilor de la Şcoala de medicină Johns Hopkins (SUA). Ciocolata neagră, fără zahăr şi unt contribuie la reducerea coagulării sangvine datorită flavonoidelor, substanţele chimice prezente în boabele de cacao, ceea ce împiedică formarea cheagurilor de sânge. Cantitatea zilnică recomandată de medici este de două linguri de ciocolată pură. Faceţi astfel un bine inimii dumneavoastre şi tensiunii arteriale, care se echilibrează datorită conţinutului mare de magneziu.

►Cercetătorii americani au descoperit că o substanţă prezentă în compoziţia vinului roşu, resveratrol, areefecte miraculoase în cazul persoanelor obeze şi creşte considerabil longevitatea. Aceasta moleculă ar putea explica de ce francezii, deşi sunt cunoscuţi ca cei mai mari consumatori de vin roşu din lume, suferă de mai puţine maladii cardiovasculare, în ciuda alimentaţiei bogate în calorii.

►Pe lângă faptul că hidratează, ceaiul are şi alte beneficii asupra sănătăţii, cum ar fi protecţia împotriva bolilor cardiace şi a cancerului, datorită antioxidanţilor pe care îi conţine. Pentru a prepara corect ceaiuri ar trebui să adăugaţi o linguriţă de plantă uscată la 250 ml de apă sau două linguriţe de plantă proaspătă la aceeaşi cantitate. Ceaiul de muşeţel uşurează digestia, calmează nervozitatea şi anxietatea, în timp de socul se recomandă în gripă, sinuzită sau guturai. Durerile de cap trec cu ceai de tei, iar menta ajută digestia, reduce flatulenţa şi înlătură greaţa. Ceaiul din măceşe previne infecţiile gripale şi răcelile.

►Ceaiul este a doua băutură consumată în lume, cantitativ, după apă, potrivit specialiştilor americani, citaţi în cartea „Mâncarea şi sănătatea”, apărută la editura Reader’s Digest.

►Bogat în vitaminele A, B1, B2, C şi în substanţe nutritive, mărul are proprietăţi terapeutice asupra organismului uman. Substanţele nutritive antioxidante din sucul de mere ajută la reducerea colesterolului şi a bolilor cardiovasculare. Consumul regulat de mere reduce riscul apariţiei cancerului la sân şi la plămâni. Merele sunt bogate în fibre, reduc colesterolul din organism şi întăresc oasele. Când sunt mâncate ca o gustare, merele suprimă foamea şi de aceea sunt indicate în curele de slăbire. În afară de proprietăţile terapeutice pe care le au, merele sunt utilizate şi în cosmetică. Măştile cu măr ras, aplicat pe faţă timp de 10 minute, câteva zile consecutiv, ajută la curăţarea tenului, la vindecarea acneelor şi la estomparea ridurilor.

►Contrar ideii că frigul distruge bacteriile, există numeroşi germeni care supravieţuiesc în frigider. Unul dintre aceştia este listeria, bacterie extrem de periculoasă pentru femeile însărcinate, deoarece poate îmbolnăvi fătul sau nou-născutul. Listerioza provoacă infecţii rare, dar grave, şi persoanelor în vârstă sau celor cu rezistenţă scăzută la infecţii. Ea poate da meningită, conjunctivită, chiar septicemii (înmulţirea nestăvilită a bacteriei în sânge). Evitaţi să mâncaţi mezeluri în gelatină, carne tocată insuficient preparată termic, peşte afumat, germeni de grâu încolţit sau lactate nepasteurizate. Spălaţi bine ierburile aromate, fierbeţi bine carnea şi dezinfectaţi-vă regulat frigiderul.

►Deoarece toamna se reactivează ulcerele şi gastritele hiperacide, pentru a preveni apariţia durerilor de stomac, mâncaţi zilnic cinci smochine. Sunt un bun remineralizant, deoarece conţin magneziu şi potasiu. Luptă contra oboselii şi pentru refacerea organismelor slăbite de tratamente contra cancerului.

►Nu eliminaţi ciocolata dacă vreţi să slăbiţi câteva kilograme, este concluzia unui studiu al unor medici nutriţionişti francezi. Aceştia au observat că marii consumatori de glucide (substanţe care furnizează energia necesară organismului, reglând senzaţia de foame) erau cei mai supli, din totalul celor studiaţi. Glucidele se găsesc, pe lângă ciocolată, în cereale integrale sau fructe. Ei au stabilit cele patru condiţii care trebuie îndeplinite pentru a reuşi pierderea kilogramelor: reducerea valorii calorice a alimentaţiei, eliminarea senzaţiei permanente de foame, renunţarea la alimentele nesănătoase şi practicarea unei activităţi fizice adaptate vârstei şi sănătăţii.

►Popoarele care sunt mari consumatoare de iaurt nu cunosc o boală a civilizaţiei moderne: constipaţia. Aceasta produce intoxicarea organismului datorită neeliminarii toxinelor sau formarea de hemoroizi. Consumaţi iaurt cu bacterii lactice vii (de tipul Bifidus Essensis) care echilibrează flora intestinală.

►Năutul este un înlocuitor foarte bun pentru cafea, boabele de năut prăjite şi măcinate fiind un puternic stimulent digestiv şi nervos. Pentru ameliorarea simptomelor răcelii, specialiştii în medicină naturistă recomandă administrarea zilnică a două pahare de apă de năut. Un litru de apă şi două kilograme de năut lăsate la macerat timp de 16-24 ore, la temperatura camerei, pot reprezenta un excelent antibiotic natural. Calităţile apei de năut nu se opresc aici, ea fiind apreciată şi ca revigorant masculin, mărind potenţa. Pentru că este bogat în acid folic, năutul este indicat bărbaţilor care vor să-şi îmbunătăţească viaţa sexuală şi fertilitatea. Fiind un medicament foarte puternic, apa de năut e contraindicată în febră, hipertensiune şi stări de iritabilitate nervoasă. Năutul este apreciat şi pentru virtuţile sale nutritive. Recomandat în terapia asteniei fizice şi psihice, în
convalescenţă, năutul poate fi considerat, pe drept o sursă de sănătate.

►Carnea de peşte are un rol foarte important, deoarece conţine fosfor, substanţa necesară bunei funcţionări a creierului, în special a memoriei. Femeile care vor să slăbească trebuie să înlocuiască carnea de porc cu cea de ton, cel puţin de două ori pe săptămână, deoarece are puţine calorii.

►Dacă vă lipseşte pofta de mâncare sau aveţi probleme cu digestia, trebuie să faceţi o cură de zece zile cu suc de morcov. Morcovul conţine o puternică concentraţie de vitamina A, dar şi alte vitamine şi minerale, atât de necesare organismului uman. Morcovul este indicat pentru cicatrizarea rănilor făcute de ulcer şi pentru îmbunătăţirea vederii.

►Adolescenţii care consumă mai multe produse bogate în calciu decât majoritatea, sunt mai supli. Cercetătorii din San Diego au analizat masa musculară a unui grup de fete cu vârsta cuprinsă între 9 şi 12 ani care au notat detaliat alimentele consumate pe parcursul studiului. Acest studiu confirmă cercetările anterioare care demonstrau, la femeile între 30 şi 60 de ani, creşterea capacităţii organismului de a distruge grăsimile, în condiţiile unui consum crescut de calciu. Alimente bogate în calciu sunt laptele praf, caşcavalul, brânzeturile şi anumite ape minerale. La acest rezultat s-a ajuns indiferent de forma de asimilare a calciului: alimente sau suplimente nutriţionale.

►Acum zece ani, soia era desemnată drept „alimentul-minune”. Experţii britanici susţin acum că substanţele chimice cu care este tratată soia blochează absorbţia mineralelor şi scad fertilitatea feminină. Din cauza hormonilor vegetali conţinuţi, femeile cu cancer
mamar trebuie să o consume cu moderaţie.

►Grapefruitul vă scapă de oboseală şi dureri de cap. Beţi zilnic timp de două săptămâni două pahare cu suc de grapefruit. După ce terminaţi această cură o să fiţi mult mai energic. Asta fiindcă fructul este una dintre cele mai importante surse de vitamină C.

►Puţini sunt cei care ştiu ca lămâia este un bun remediu împotriva negilor. Astfel, lăsaţi coaja a două lamai să stea într-o cană de oţet tare timp de opt zile şi puneţi pe neg, sub leucoplast, o bucată de vată îmbibată cu această soluţie de două ori pe zi. O să
scăpaţi cât de curând de neg.

►Propolisul este un veritabil antibiotic natural, la fel ca streptomicina şi penicilina. Propolisul ajută la echilibrarea metabolismului, la reglarea sistemului hormonal, precum şi la întărirea sistemului imunitar. O simplă tabletă de propolis prelungeşte activitatea creierului cu şase ore.

►Măceşele au un rol important în respiraţia celulelor. Practic, ceaiul de măceşe ajută organismul să funcţioneze la parametri normali. Fiindcă este bogat în săruri minerale, ceaiul are un rol diuretic. Este recomandat în special persoanelor cu afecţiuni hepatice şi renale.

►Uleiul de măsline ajută la vindecarea gastritei şi a ulcerului. El poate fi folosit şi ca laxativ, luând o lingură seara la culcare. Pentru entorse şi dureri reumatismale se fac> frecţii cu ulei de măsline amestecat cu usturoi pisat. Folosit permanent, uleiul de măsline ajută la dizolvarea
pietrelor din bilă.

►Uleiul de peşte ajută la creşterea rezistenţei inimii şi asta fiindcă scade simţitor colesterolul. Totodată, ajută la circulaţia sângelui şi încetineşte procesul de îmbătrânire, distrugând toxinele din organism. Consumat cu regularitate, uleiul de peşte linişteşte sistemul nervos, ne ajută să dormim profund şi să facem faţă stresului.

►Mai multă vitamină C> decât în portocale se găseşte în kiwi. Totodată, are toate tipurile de fibră, ceea ce ajută la prevenirea cancerului şi a bolilor de inimă. Fiindcă este bogat în cupru, kiwi ajută la întărirea sistemului imunitar şi la dezvoltarea creierului. De reţinut că toate proteinele, vitaminele şi mineralele se găsesc în seminţe şi nu în pulpa fructului.

►Pâinea intermediară este cea mai sănătoasă. Pâinea albă este uşor de asimilat de organism, însă conţine foarte puţine vitamine. În pofida părerii generale, pâinea neagră nu este foarte sănătoasă. Fiindcă are multă celuloză, aceasta irită tubul digestiv. Bolnavii de
gastrită simt cel mai bine acest lucru.

►Datorită grăsimilor pe care le conţine, margarina măreşte colesterolul. Mai mult, ea favorizează „rotunjirea” taliei şi a feselor. Dacă mâncaţi foarte des margarină, aveţi toate şansele ca stratul de celulită să se îngroaşe. În timp, creierul, inima şi sistemul circulator au de suferit din cauza margarinei.

►Sucul de ardei gras întăreşte unghiile şi părul, deoarece conţine siliciu. Este indicat şi în colici intestinale, crampe şi balonări. De asemenea, ajută la curăţarea petelor închise de pe piele. Se bea în înghiţituri mici, cu 30 de minute înainte de masă.

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Despre Eurovision 2014 – Ovi si Paula Seling

Isi da lumea cu parerea despre piesa Romaniei la Eurovision. Marii muzicieni ai Romaniei. Nu am comentat absolut nimic despre Romania, cu nimeni, pentru ca in alti ani am facut-o si m-am simtit vinovat. Piesa “Miracle” a fost de reclama la detergent. Eu inteleg ca multi compozitori fac asta pentru ca trebuie platite facturile, dar oare ei inteleg riscurile la care se supun, ca isi formeaza mana pe asa ceva? Nici nu mai vorbesc despre sunetele copiate dupa Beyonce etc. Nu vorbim nici de performantele vocale ale Paulei care pot fi foarte bune. Nu mai sunt de mult incantat de piesele de la Eurovision, dar anul asta am tresarit un pic la Ungaria si Belarus. Si poate Danemarca.

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Facebook

Atunci cand Facebook este folosit pentru a iti creea o imagine filtrată despre sine atunci avem de-a face cu cea mai mare pierdere de vreme. Îţi postezi cele mai bune poze, dai check-in la cel mai tare restaurant din oraş, păstrezi doar lucrurile care te flatează. Dar cineva mereu va avea un job mai bun ca al tău, va merge în vacanţe mai bune ca ale tale şi va avea o relatie mai frumoasă ca a ta. Deci e superficialitate peste superficialitate. Nu ajungi niciodată să vezi părţile reale ale oamenilor, sa pipai, sa auzi vocea respectiva, sa creezi o relatie specific inter-umana. 

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Într-o zi, mama mi-a vorbit despre arta de a nu fi un om comun, ci unul extraordinar. – Să mergi întotdeauna pe simplitate, mi-a spus ea. Simplitatea emană frumusețe. Să cântărești cu grijă ceea ce spui și să fii decentă. Să ții bine minte că frumusețea nu are de a face cu rochia pe care o porți, ci cu caracterul femeii care îmbracă rochia. Să vorbești puțin și cu folos și să păstrezi un strop mister atât prin ținută, cât și prin comportament. Să fii feminină și delicată. Să fii grațioasă. Să nu te lași umilită de nimeni și să nu depinzi de niciun bărbat. Să fii blândă. Să ai răbdare. Să ierți. Să nu îți încalci principiile și valorile pentru nimic în lume și să mergi întotdeauna cu bărbia sus, nu cu îngâmfare, ci cu demnitate. Să nu îți dai ocazia să îți fie rușine de tine însăți pentru ceva ce ai făcut sau ai spus. Să nu amâni. Să te bucuri și să mulțumești pentru ceea ce ai și să nu fii nefericită pentru că nu poți avea întotdeauna tot ceea ce îți poftește inima. Să nu judeci oamenii. Tu nu ești perfectă, deci nu ai dreptul să arăți cu degetul cicatricile altora. Să crezi. În tine și în Dumnezeu. Să nu îți pierzi speranța și să nu te abandonezi disperării. Mai devreme sau mai târziu vei depăși fiecare obstacol, chiar dacă pentru moment va părea imposibil. Să fii un om căruia i se simte lipsa într-o încăpere plină de oameni. Să fii un om care lasă în urma lui multe amintiri frumoase în sufletele oamenilor pe care i-a cunoscut. Să fii extraordinară!

Aside | Posted on by | Leave a comment

HRISTOS A INVIAT !

Decizia de a crede in Dumnezeu sau de a fi ateu este si ea o fapta a libertatii.

Mintea care cugeta ca nu exista Dumnezeu cade in propria sa sentinta, caci a te lupta din toate puterile impotriva a ceea ce nu exista dovedeste nebunia acestei lupte, nonsensul, absurdul si prin urmare nebunia mintii care o conduce.

Credinta e un risc al ratiunii; dar nicidecum o anulare ci dimpotriva, o iluminare a ei. E o absorbire a sufletului intr-un dincolo al lumii acesteia, in modul divin al existentei.

Iisus a venit sa se lupte cu diavolul, ca om adevarat, intrucat numai asa ne putea impinge la toata indrazneala cata trebuie; iar castigand – ca om – o biruinta desavarsita asupra lui, biruinta Lui ne-a dat-o noua, in dar, dar numai daca ne luptam si noi ca El.

Parintele Arsenie Boca

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Notite

Istoria medievala se bazeaza pe surse care provin din surse ale statului sau din cancelarii, nu din surse private. Este foarte greu de reconstituit istoria prin informatii obtinute direct din societate.

Interpretarea frontierelor medievale a fost dintotdeauna o fundatura metodologica. Manipuland grosolan sursele pentru a le pune in slujba ideologiei nationale si folosindu-se de frontierele medievale pentru pentru a da o justificare granitelor moderne aceasta paradigma interpretativa nu a contribuit cu nimic la intelegerea istoriei medievale.

Confuziile cartografice au puterea de a schimba denumirea regiunilor. Un cartograf la inceputul secolului al XVI-lea a decis ca Amerigo Vespucci a fost un scriitor mai bun decat Cristofor Columb.

Transalpina denumirea data de unguri Tarii Romanesti, iar Ungrovlahia denumirea data de polonezi. Moldova a fost denumita Basarabia de catre polonezi. In perioada medievala, hartile erau facute de polonezi si unguri, nu de catre romani.

Vlad Tepes habar nu avea cum arata conturul tarii in care traia. Domnitorii stiau tara dupa itinerariu. De la Nord la Sud faci 14 zile, de la Est la Vest 9 zile.

Boierii au fost interesati de tron atunci cand au vazut ca primesc sprijin otoman, nu din interes national, ci din interes propriu.

Noi am invatat la istorie ca domnitorul s-a urcat pe tron. Ce inseamna ca un domnitor s-a urcat pe tron? Un accept al unei comisii de boieri care prin vot acceptau ca el sa devina domnitor, nu exista un consult al populatiei, oamenii nu isi votau domnitorul.

notite Marian Coman, istoric

____________________

nu imi place omul care reprezinta media statistica a defectelor nationale.

masele nu au facut niciodata istorie.

Monseniorul Ghica: frica de a vorbi sau frica de a tacea.

istoria este masluita.

Mircea Nicolau: scarbit de dulicitate, egal cu sine, dintr-o bucata.

Romanii: nu avem vocatia coagularii, nu stim sa fim solidari.

1920 Romania Mare
3 bolsevici au pus o bomba in parlament.

Legionari:
Constantin Noica
Mircea Vulcanescu
Emil Cioran
Mircea Eliade
Ion Gavril Ogoranu
Valeriu Gafencu
Radu Gyr
Mircea Nicolau
Sorin Lavric

 

 

Aside | Posted on by | Leave a comment

Despre nutritie

Numele: Cristian Serafinceanu Data şi locul naşterii: 29 iulie 1959, Petroşani Starea civilă: căsătorit, doi copii Studiile şi cariera:  În 1985 a absolvit Facultatea de Medicină Generală a Universităţii de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu“, din Cluj-Napoca. Din 1991 este medic în specialitatea diabet, nutriţie şi boli metabolice şi din 1993 profesează la Institutul de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice „Nicolae Paulescu“ din Capitală.  Din 2001 este şeful Centrului de Dializă din cadrul Institutului. Din 2008 are titlul de conferenţiar la Catedra de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice din cadrul Universităţii de Medicină şi Farmacie (UMF) „Carol Davila“ din Bucureşti. Din 2011, ocupă şi funcţia de şef al Clinicii de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice, UMF, Bucureşti. Pe 14 martie anul acesta, a înfiinţat Asociaţia pentru Studii Reno-Metabolice şi Nutriţionale, cu scopul de a îmbunătăţi calitatea vieţii bolnavilor diabetici cu afecţiuni renale şi starea nutriţională a bolnavilor cronic.  Locuieşte în: Bucureşti.

Poate nu prima, dar a doua grijă a oricărui medic, din orice ramură a medicinei, ar trebui să fie cât de bine se hrănesc pacienţii lui, spune conf. dr. Cristian Serafinceanu, medic nutriţionist şi nefrolog, fiindcă mulţi bolnavi mor cu zile din cauza proastei alimentaţii.

Un birou cam îngust, la parterul Institutului Naţional de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice „Nicolae Paulescu“, pe strada Ion Movilă a Capitalei. Aici, bolnavii de diabet află despre una dintre cele mai periculoase complicaţii ale bolii lor: boala de rinichi, care le scurtează mult viaţa, dacă nu fac dializă. Pe 14 martie, s-au împlinit 20 de ani de la înfiinţarea acestei Secţii de Nefrologie şi Dializă pentru diabetici. Un singur alt centru de acest tip există în Europa, undeva în Germania, ne spune conf. dr. Cristian Serafinceanu, şeful secţiei. L-am reţinut aproape o oră într-o zi plină de lucru ca să ne lămurească despre legătura dintre diabet şi rinichi, dar şi despre cât de importantă este mâncarea potrivită pentru a oferi şanse în plus la viaţă bolnavilor de orice fel şi despre cele mai mari greşeli alimentare pe care le fac oamenii sănătoşi care vor să slăbească.

Suntem ceea ce mâncăm? Conf. dr. Cristian Serafinceanu: Intrăm într-o discuţie foarte complicată. Nutriţia nu este ce vezi tu prin reviste, adică să mănânci o foaie de salată şi eşti protejat de boli. Aia e PR, marketing. Nutriţia este o specialitate din medicina internă care e al naibii de complicată. E foarte aridă, foarte complexă şi pe care nu o ştiu decât câţiva oameni, aşa cum trebuie ea învăţată. Dietele cu nume străine, Dukan şi altele, sunt numai interfaţa cu marele public. Un fel de popularizare, ba nu, de vulgarizare a nutriţiei. Nutriţia poate fi şi este mortală mai ales în bolile cronice! Cum adică? Păi, să-ţi explic. În toate bolile cronice, inclusiv în boala cronică de rinichi, este o zonă tulbure sau de clarobscur. Aceasta este nutriţia. Nutriţia clinică, adică a pacientului cu boală cronică – diabet, hepatite, boli cardiovasculare, boli digestive, boli renale, cancer, orice – este total neglijată. Prea puţini medici o fac. Noi ar trebui s-o facem, fiindcă scrie în dreptul nostru „diabet, nutriţie şi boli metabolice“. Ei, vreau să vă spun că în Facultatea de Medicină, pentru diabet, nutriţie şi boli metabolice, sunt alocate fix cinci zile. Nici înainte, nici după aceea, nu le mai spune nimeni nimic despre nutriţie. Decât dacă fac specialitatea asta. Şi nu prea o fac, din „n“ motive. Aşadar, când termină Facultatea de Medicină, medicul obişnuit are două „sperietori“, să zicem: diabetul şi boala de rinichi. Când aude de diabet sau de boală cronică de rinichi, nu ştie cum să scape de pacientul respectiv. Ei, dacă pacientul le are pe amândouă, atunci medicul se ascunde sub masă. În Facultatea de Medicină, pentru diabet, nutriţie şi boli metabolice, sunt alocate fix cinci zile. Pentru că e foarte complicat să te descurci cu un astfel de pacient? Da, e foarte complicat, dar nici nu au medicii educaţia necesară, care ar trebui să se facă în facultate, nu au background. Şi nimeni nu-l învaţă pe pacientul cu orice afecţiune despre nutriţia necesară în cazul lui. Cum îţi spuneam, nutriţia este un mare gol în medicină. Foarte mulţi medici nu ştiu nici măcar câte calorii ar trebui să mănânci, câte proteine, câte lipide, câte glucide. Că pacientul îl întreabă dacă are voie varză şi el spune că da, asta nu e nutriţie. Dar cum adică nutriţia este mortală? Dacă apare pe plan clinic denutriţia, adică dacă-l vezi pe pacient că se topeşte, nu mai ai ce să-i faci. Acela e un mort care umblă. Trebuie să previi denutriţia!

Nimeni nu se uită la starea de nutriţie Practic, ce-mi spuneţi este că orice persoană diagnosticată cu o boală cardiovasculară, cu hepatită sau cu reumatism, să zicem, ar trebui să treacă pe la un medic de diabet, nutriţie şi boli metabolice? Ei, nici chiar. Ce vreau să spun este că nutriţia trebuie să fie poate nu chiar prima, dar în mod cert a doua grijă a oricărui medic care are în grijă pacienţi cronici. Trebuie să resetăm lucrurile în aşa fel încât medicii internişti să aibă o instrucţie foarte serioasă de nutriţie. Şi medicii cardiologi la fel. Există, de exemplu, caşexia cardiacă, adică scăderea în greutate şi denutriţia pacientului cu insuficienţă cardiacă. Nimeni nu stă să se uite la starea de nutriţie a unui astfel de pacient. Problema este că medicii nici nu ştiu la ce să se uite. Nici clinic, nici la analize de laborator, nici nu ştiu că există investigaţii paraclinice foarte serioase care în lumea civilizată se fac. Noi, prin Asociaţia de Studii Reno-Metabolice şi Nutriţionale, vrem să umplem neapărat acest gol. Cum? Mi-am propus, de exemplu, să ţin cursuri de nutriţie, educaţionale, pentru asistentele medicale şi pentru medicii care sunt implicaţi în tratamentul pacienţilor cu boală cronică de rinichi. Şi medicii de familie poate că ar avea nevoie de un astfel de curs. Am făcut această lucrare: „Nutriţie clinică umană – manual pentru studenţi şi rezidenţi“, pe care o ofer oricui o vrea. Un pacient cu diabet are un risc de 4 ori mai mare de a face un accident vascular major, comparativ cu un nediabetic. Dacă are şi boală renală, riscul acesta devine de 20 de ori mai mare. „Mulţi diabetici sunt depistaţi doar când fac infarct“ Cum stă România la numărul de diabetici? Stă prost. Eu zic că avem în jur de un milion şi jumătate de diabetici în România, dacă nu mai mulţi. Din aceştia, 95% sunt cu diabet de tip II, adică dobândit, care nu necesită neapărat insulină. Se spune că pentru fiecare diabetic cunoscut, înregistrat, există cel puţin încă un diabetic necunoscut, care nu a fost diagnosticat. Noi avem înregistraţi acum între 800 şi 900 de mii, pentru care Casa Naţională de Asigurări de Sănătate decontează reţete. În realitate, sunt cel puţin de două ori mai mulţi. Deci jumătate nu-i cunoşti. Dar ajung la spital, dintr-o dată, cu evenimente cardiovasculare: fie cu infarct, fie cu accident vascular cerebral. Şi-atunci sunt depistaţi cu diabet. Şi tot atunci se depistează că aveau şi boală renală în stadiu final. Dializa înseamnă, în România, în jur de 1.400 de euro pe lună. Înmulţeşte asta cu sute de mii de oameni şi imaginează-ţi că toată treaba asta creşte nu liniar, ci exponenţial! Dar nu sunt semne care să-i atragă atenţia omului că e bolnav de diabet, de rinichi şi că riscă infarct? Din păcate, nu prea sunt, nu prea doare nici diabetul, nici boala renală, care poate merge până în stadiile finale aproape fără simptome. Dar există populaţii de risc. Portretul persoanei cu risc înalt este bărbat, are peste 40-45 de ani, este obez… Dacă avem 15 milioane de adulţi, cel puţin 5 milioane ar trebui testaţi. E nevoie de o glicemie pe nemâncate şi de o hemoglobină glicată (n. r. – cunoscută şi ca glicozilată, care reflectă media glicemiei în ultimele trei luni), care costă în jur de 10 lei. Ajungem astfel cam la 11 milioane de euro. Cât de frecventă este asocierea între diabet şi boala de rinichi la pacienţii români? Şi în diabetul de tip I, şi în cel de tip II, care nu necesită insulină neapărat, rinichiul este afectat. Boala cronică renală, care duce la insuficienţă renală şi la dializă, este de două feluri: diabetică şi nediabetică. Cel puţin 50% din pacienţii cu boală cronică de rinichi care încep dializa sunt cu diabet zaharat. Diabetul este cea mai importantă cauză de insuficienţă renală peste tot în lume. Dar dacă e să calculăm, cam câţi dintre bolnavii de diabet fac boală renală? Cam 40%. Avem cam 150.000 de români cu boală renală diabetică. Dar nu ajung toţi să facă dializă. Numai 1% ajung la această procedură.  „Ştii câţi mor aşa?“ Aţi amintit la început de dieta Dukan. Este una dintre cele mai folosite diete pentru slăbit astăzi. Şi cei care o ţin spun că dă rezultate foarte bune. Are recomandarea dumneavoastră? Dieta Dukan nu este o tâmpenie. Ea a fost inventată acum o sută şi ceva de ani nu de Dukan, ci de Atkins. De altfel, toate dietele disociate se numesc diete Atkins, fiindcă el a inventat sistemul. Atkins a făcut un experiment: a încercat mai întâi o dietă fără glucide, o dietă fără lipide şi o dietă fără proteine sau cu foarte puţine. Le-a testat pe grupuri de oameni şi a ajuns la concluzia că cel mai puternic se slăbeşte nu cu dietă în care nu se mănâncă grăsimi, ci cu dieta hipoglucidică severă, adică aceea cu extrem de puţine glucide. Motivul este complicat. Organismul uman foloseşte glucidele ca şi combustibil preferenţial. Amidonul este o poliglucoză, carbohidraţii din fructe se transformă şi ei în glucoză. Glucoza este benzina preferată a organismului. El poate să meargă şi pe grăsimi, dar merge relativ prost, pentru că nu poate să le prelucreze până la dioxid de carbon şi apă. În momentul în care nu-i dai glucoză, corpul foloseşte lipidele din depozite. Atunci când le foloseşte, se produc nişte reziduuri, corpii cetonici, care sunt acizi puternici. Aşa apare ceea ce se numeşte cetoacidoză, iar aceasta induce o stare ca un leşin, o depresie totală a tuturor funcţiilor organismului şi anorexie completă. Adică? Adică nu-ţi mai trebuie mâncare neam. Aşa se explică de ce, în cadrul acestei diete, ţi se recomandă să mănânci cât vrei: şi ouă, şi slănină, şi friptură, dar fără pâine, fără dulciuri, fără fructe, fără cartofi, fără paste făinoase, fără orez. În rest, mănânci ce vrei tu. Numai că după trei zile efectiv nu mai poţi să mănânci, doar cât vezi mâncarea îţi vine rău. Dieta Dukan poate să aibă consecinţe foarte proaste. De exemplu, deprimă cordul, poate să afecteze vezica biliară, poate să dea pancreatită. Şi e bine? Poate să aibă consecinţe foarte proaste. De exemplu, deprimă cordul, poate să afecteze vezica biliară, poate să dea pancreatită, ai văzut ce a păţit Teo. Dieta disociată se poate recomanda. Dar există nişte reguli. Nu scazi niciodată sub 120 de grame de carbohidraţi. Dacă se apucă un obez de 50 de ani, care are deja boală cardiacă ischemică, să ţină dieta Dukan, moare. Face o tulburare severă de ritm şi se duce. N-o să ştie nimeni de ce a murit. Dovedeşte tu că a murit din cauza dietei! Ştii câţi mor aşa? Omul nu a fost şi nu este vegetarian Dar dacă mergem în extrema cealaltă? Fără proteine animale, dieta vegetariană? Dieta vegetariană e şi ea posibilă, dar trebuie să ştii să-ţi combini alimentele ca să ai toţi aminoacizii esenţiali, ceea ce nu-i simplu. Dacă se apucă un obez de 50 de ani, care are deja boală cardiacă ischemică, să ţină dieta Dukan, moare. Ce se poate întâmpla? Păi dacă nu combină alimentele corect, omul face ceea ce se cheamă denutriţie proteică şi e nenorocire! Numai că nu se vede pe moment, se vede după 20 de ani. Care sunt primele semne? Primele semne nu sunt clinice, omul nu le resimte. Primele semne apar la analize de laborator, în tmp. Mai e o problemă la vegetarieni: se topesc masele musculare. Nici astea nu se topesc de azi pe mâine, nu vezi că la un moment dat nu mai ai muşchi. Se fac nişte măsurători antropometrice la nutriţionist. Şi mai e un lucru: omul nu este şi nu a fost vegetarian. Dentiţia, sistemul digestiv, totul demonstrează că nu suntem vegetarieni. Nu avem patru stomacuri, ca vaca. În plus, un om ar trebui să mănânce cam cinci kile de iarbă ca să-şi asigure necesarul caloric. Omul dacă mănâncă două kile de salată, nu supravieţuieşte prea mult. Deci omul nu este vegetarian decât în mintea lui.

Aside | Posted on by | Leave a comment

Oglinda, oglinjoara cine-i cel mai doctor din tara?

Deci Ponta ramane dottore. Cand am citit ca “s-a mai concluzionat că nu se poate proceda la calcularea procentului de text identic preluat deoarece formatele lucrărilor, tipul caracterelor utilizate şi paginaţiile sunt diferite”, mi-a venit in minte imaginea fotbalistilor care formeaza zidul si isi tin mainile in fatza. Probabil ca si oamenii care au scris raportul au si ei copii de crescut acasa si atata ca n-au spus: “mai oameni buni, trebuie sa ne tinem si noi serviciile, ne iertati, dar mai mult chiar nu putem sa facem, intelege fiecare ce vrea”. Am o intrebare, pentru Ponta la faza asta: in fata cui se justifica? In fata celor cu putzina minte sau in fata celor fara de minte? Ca prostimea care l-a votat habar nu are ce e aia un doctorat sau plagiat, deci in fata lor chiar nu avea de ce sa se justifice. In fata celor cu minte, iarasi nu, ca nu l-a votat si nici nu il va vota. Poate ca poezia oglinda, oglinjoara, cine-i cel mai doctor din tara acum suna mai bine dimineata in baie? 
In alta dezordine, un coleg mi-a spus odata ca o sa faca doctoratul si intra si asistent la Cons si o sa fie primul caz de doctor si asistent in acelasi timp. Nu a facut nici una nici alta bineinteles, dar e manie cu doctoratul asta care nu valoreaza NIMIC fara o baza stiintifica. Parerea mea ca doctori ar trebui sa se numeasca doar medicii.

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Interviu Liviu Prunaru

Liviu Prunaru, violonist: „Acum oricine din sală te poate înregistra și pune pe youtube. Te-a ruinat!”

Liviu Prunaru, violonist: „Acum oricine din sală te poate înregistra și pune pe youtube. Te-a ruinat!”

INTERVIU A fost premiat la cele mai importante concursuri de vioară, a cântat cam peste tot, ,,cam tot ce se poate cânta”. De opt ani, este concertmaestrul uneia din cele mai bune orchestre din lume, Royal Concertgebouw din Amsterdam. La 44 de ani, Liviu Prunaru are o carieră atât de intensă încât n-are timp nici să răspundă la telefon. Săptămâna asta, violonistul a venit la București ca să cânte alături de Orchestra de Cameră Radio.

Ce muzică ascultați doar de plăcere?

Depinde. Ascult mult Oldies: Nat King Cole, Frank Sinatra… voci frumoase. Îmi place foarte mult să ascult voci melodioase, romantice. Dar mai sunt și obsesii. De exemplu, am făcut Sibelius, Simfonia a II-a, săptămâna trecută; m-a ținut până acum. O temă poate să-mi rămână în cap mult timp. Când am făcut Strauss, Viață de erou, o lună am tot auzit-o în minte.

Dacă ar fi să comparați sunetul unui instrument, de exemplu al viorii dvs., cu vocea umană? 

Noi încercăm tot timpul să imităm vocea, pentru că e cel mai frumos instrument. Oricare altul este artificial; vocea e singurul instrument natural. Celelalte – vioara, pianul, flautul, clarinetul etc. – vor încerca veșnic să se apropie de acea perfecțiune care este vocea umană. Pentru cei care nu știu, vocea ne dă tonul, întotdeauna. Și când predau, le spun studenților: ,,Cântați înainte, chiar dacă n-aveți voce! Cântați în cap aceste pasaje.”

Dar nu foarte mulți fac chestia asta, pentru că e extrem de greu. Să cânți curat la vioară, să ai un sunet decent și un vibrato frumos – înseamnă că ai făcut deja 90% dintr-un concert. Să ajungi la acel 10% și să te apropii de o versiune cât mai elevată costă foarte mult. Și tocmai aici mă ajută vocea. Deja din liceu, din clasa a XI-a, am început să aud voci. Nu voci din alea. (râde)

Care vi se par cele mai interesante voci?

Vocile de operă, în primul rând, dar am început să descopăr și din celelalte genuri – folclor, blues, pop. M-am îndrăgostit de vocea unui bas rus care e complet necunoscut! Ați auzit de Boris Stokolov?

Nu.

Pentru mine este un geniu! Dar de Shaliapin ați auzit?

Da!

Ăsta e de zece ori mai mare ca el. Dar toată lumea îl știe pe Shaliapin, care e un copil pe lângă Stokolov!

liviu prunaru

Unde descoperiți aceste voci?

Pe youtube și pe spotify, care e un fel de youtube, dar audio. Acolo sunt toate CD-urile care există.

Când nu sunteți la repetiții sau la concert, studiați sau predați. N-aveți timp nici să răspundeți la telefon. Pe youtube când mai intrați?

Păi tot timpul sunt ocupat; am ajuns să dorm foarte puțin, cam patru-cinci ore pe noapte. Dar sunt niște momente în care frolezi pericolul; sunt un pic pe margine acum. Sunt prins la maximum. Am luni, marți, miercuri, joi repetiții și minimum două concerte pe săptămână. Dar în ultimul timp am avut câte patru-cinci. Iar la Conservatorul din Amsterdam am deja clasa plină, dar mai sunt vreo patru cereri (patru care sunt studenți buni, că cereri sunt vreo 10-15). Și nu știu ce să fac. Mă gândesc ,,Ce fac cu ăștia, că merită. Cum fac să mai găsesc timp și pentru ei?!”.

Nu puteți pur și simplu să-i refuzați?

Nu, că-i păcat. Sunt niște copii care au nevoie de instrucție. Și dup-aia ajung pe niște mâini greșite. Asta mă mănâncă pe mine: sunt niște pseudoprofesori care strică copiii. Deja a scăzut nivelul cultural destul de mult. S-a pierdut acea legătură cu trecutul, cu ,,anii de aur” (’30, ’40, ’50), când au fost cele mai mari vârfuri la vioară. Acum sunt mulți tehnicieni buni, dar muzicieni – zero! Au dispărut cei de la vioară. Care mai sunt? Să aud și eu un muzician. Ultimul era Menuhin; s-a dus. Restul sunt niște umbre palide, dar se vor duce și ei, pentru că sunt bătrâni.

Tineretul care urmează, care vine acum tare nu-i știe. Îi întreb: ,,Cine-i Grumiaux, cine-i Szigeti, cine-i Kreisler, cine-i Heifetz, cine-i Szeryng?” Nu-i știu pe niciunul. În schimb, îi știu pe Joshua Bell, pe Sarah Chang, pe Hilary Hahn. S-a creat un fel de gol între vechea și noua generație. Noua generație a zis ,,Aa, noi suntem și mai tari ca ăia din trecut”. Mândria asta i-a făcut să uite niște chestii și să favorizeze precizia, acuratețea.

Și ce e rău cu acuratețea?

E impusă de media. Oricine din sală poate să apese pe un buton, să te înregistreze și să te pună pe youtube. Te-a ruinat! Dacă nu ești în formă și nu cânți perfect… te prind într-o seară în care ratezi două schimburi. Dacă sunt răi, taie exact acel pasaj și îl postează. Apoi zic ,,Ia uite ce concert a dat Prunaru la Radio acum două săptămâni: a ratat tot!”. Concertul poate să fi fost un succes, dar, dacă ei au prins exact momentul ăla urât… eu ce fac? Și-atunci, pentru noi, apare o presiune dublată, triplată. Trebuie să fim tot timpul perfecți. Și-atunci se sacrifică total riscul, panașul. Riscul reducându-se la zero, bineînțeles că au dispărut și efervescența, strălucirea, șarmul. Acum e precizie, robotică; plus tot felul de efecte căutate, plastice, care trebuie să suplinească lipsa șarmului.

Am citit că, după unele concerte – care de altfel sunt un succes -, notați pe partitură: ,,incapabil să cânți”, ,,foarte fals, de repetat”. De ce sunteți așa de dur?

Este singurul mod în care poți să progresezi, să nu te culci pe lauri, să nu-ți crească aura, capul. E foarte periculos să ajungi destul de sus și să asculți laude. Cine e artist și vrea să progreseze, trebuie să vadă realitatea. Iar pe aia o știe doar el. Ceea ce apare în concert poate primi tot felul de aprecieri – de la ,,foarte bine” la ,,excepțional”. Dar, dacă artistul consideră că el putea să facă de două ori mai mult, pentru el e un concert aproape nereușit. Când eram student, profesorul meu mi-a zis: ,,Chiar când te simți în cea mai proastă fază, pentru toată lumea trebuie să apară excepțional.” Și-atunci nivelul cel mai de jos la care cânți este deja excepțional.

liviu prunaru

Deci aprecierile publicului nu prea contează?

Mai puțin, pentru că sunt mulți necunoscători care vin în sală. Dacă, din 50 de oameni, doi-trei, care știu foarte bine, îți pun ,,A fost așa și așa”, iar 47 zic ,,A fost excepțional!”…

Dumneavoastră pe cine ascultați?

Nici pe unii, nici pe alții. Eu ascult înregistrarea; după fiecare concert. De ce crezi că am pus aproape 1000 de video-uri pe youtube? Înregistrez toate concertele pe care le fac. Și încă nu le-am pus pe toate, mai sunt. (râde)

Sunteți intimidat sau emoționat când sunt persoane dragi în public?

Nu, pentru că nu mă gândesc la ele. Dacă stau să mă gândesc la toate persoanele care sunt în sală, și la doamna profesoară de la Conservator, și la cei 10 colegi, și la cei 20 de prieteni, și la familia care a venit de la Craiova, îmi împart gândurile (,,Oare ce crede cutărică despre concert? Aa, parcă nu-i plăcea Brahms.”) și s-a terminat concertul. Și atunci prefer să nu mă gândesc la nimeni înaintea spectacolului, ci doar la ce am de făcut. Chiar când intru pe scenă, refuz să mă uit în sală pentru că s-ar putea să dau cu ochii de un coleg pe care nu l-am văzut de 20 de ani: ,,Ia uite-l pe Bogdan Popescu… ce mai face?” Încep să se încurce ideile și nu e bine. (râde)

Deci vi s-a întâmplat.

Da, mi s-a întâmplat. Atunci trebuie să fii de două ori mai pe fază. Adică e un surplus de stres pentru mine în momentul ăla. Dar sunt concerte și concerte. De asta zic că experiența de scenă e fără de preț, fiindcă n-o poți reproduce nicăieri. Nu se întâmplă nicăieri acea tensiune pe care o simți pe scenă. Prin urmare, fiecare concert are particularitatea lui. Nu contează că am cântat de 20 000 de ori pe scenă.

Și are întotdeauna un factor mare de risc, fiindcă lumea m-a ascultat, știe ce fac – că predau, că am înregistrări – și vine cu anumite cerințe la concert – ,,Hai să vedem cum se cântă Bach la Amsterdam!”.

Deci nu numai că am de susținut un concert, dar trebuie să-mi apăr și un titlu, care e clădit cu ani, ani de studiu și de concerte. Mulți îmi zic: „De ce nu te relaxezi?” Păi n-ai cum, pentru că ai intrat într-un angrenaj pentru care te-ai bătut să intri. Acum, dacă ies un pic, lumea o să zică: „Aa, Prunaru a luat pauză, un an sabatic, normal că și-a ieșit din mână! Chemăm pe alții mai tineri, care sunt în studiu.” E foarte greu să intri într-un angrenaj în care să fii ocupat tot timpul, cum sunt eu acum. Dar, în momentul în care încep să spun ,,nu”, e un mare pericol.

liviu prunaru

Vă e teamă că o să rămâneți fără slujbă?

Nuuu, sunt destul de multe proiecte. Dar subiectul e foarte sensibil, e foarte complicat. Pentru că noi, artișii, depindem de niște oameni care n-au nimic de-a face cu muzica. Ei sunt niște manageri, pur și simplu, care ne văd ca pe o marfă pe care o folosești. Când nu mai merge bine robotul, ce faci? Nu stai după el să vezi ce nu-i în regulă. L-ai schimbat și gata. Sunt mulți care vin, după multe concursuri, și-atunci trebuie să-ți aperi titlul.

Ca să intri în acest angrenaj, trebuie să participi la concursuri?

Sunt mai multe drumuri; unii n-au fost la concursuri și au o carieră foarte mare. Mie mi-a plăcut să merg la concursuri din mai multe motive. În primul rând pentru că învățam repertoriu nou (la fiecare concurs se cere altceva). În al doilea rând, stresul de concurs te călește. (Când e un juriu cu caietul în mână și, la fiecare greșeală, te notează, vă dați seama ce presiune!) Dup-aia, când ai un concert, ești relaxat.

Apoi, îmi plăcea să întâlnesc colegi de aceeași vârstă, de pe alte continente. Gândiți-vă că trăiam în comunism și nu ieșisem niciodată din țară, până la 20 de ani. Și mă întrebam: ,,Oare cum cântă un japonez Brahms sau Bach? Dar un coreean, dar un chinez? Ce știu ăștia despre muzica noastră occidentală? Da’ americanii? Da’ rușii? Uaaau…”. Nu era nici Internet, nici televiziune. Discurile pe care le aveam erau Suprafon și Melodia. Plus ceva de la unguri și ceva de la bulgari. Din când în când mai apărea o înregistrare cu Heifetz și, așa de flămând eram, că o devoram. De exemplu, am avut un disc – nu era al meu, ci al doamnei profesoare – cu Fantezia scoțiană de Bruch, cu Heifetz. A fost un fel de biblie pentru mine. După care l-am descoperit pe Grumiaux – am crescut și cu el -, apoi pe Szeryng. Ăștia au fost cei trei idoli cu care am crescut.

Deci, informația fiind foarte restrânsă pe vremea aceea, concursurile erau o posibilitate de a vedea ce fac ceilalți. Mă întorceam de acolo cu atâta avânt și cu atâta ardoare de a face! Asta m-a ajutat foarte mult.

Care a fost cel mai important concurs?

În 1993, Regina Elisabeta. După care, vreo cinci ani, am avut atâtea concerte încât nu mă mai interesa să fac concursuri. Am mai făcut două spre sfârșit. Unul pentru că mi se părea egal cu Regina Elisabeta, cel de la americani – Indianapolis (la ora actuală mi se pare cel mai bun concurs din lume). Mi-am zis ,,Nu se poate, o să am regrete dacă nu mă duc.”

Celălalt a fost o provocare pe care mi-a aruncat-o un elev. Am vrut să-l fac pentru că era ridicol de greu; un fel de caricatură a Reginei Elisabeta, care e cel mai greu concurs. Mi-am zis ,,nu se poate așa ceva!”. Apoi, era chiar în gura lupului, la coreeni. Acolo au fost japonezi, chinezi și coreeni – adică cei care sunt renumiți ca fiind virtuozi, impecabili din punct de vedere tehnic. Mi-am zis ,,Hai să mă duc să mă bat cu ei”. Nemaifăcând concursuri de patru-cinci ani, la primul acord a tremurat arcușul. După care mi-am revenit și am luat premiul I.

liviu prunaru

Când cei de la Concertgebouw v-au sunat acum opt ani ca să vă propună postul de concertmaestru, ați cerut trei zile de gândire. De ce?

Pentru că inițial voiam să zic nu. Nu mă interesa. Mi-au mai cerut asta o dată, chiar după concursul Regia Elisabeta. Aveam 24 de ani, nu știam nimic. Meseria de concertmaestru n-a fost niciodată în calculele mele. 20 de ani mai târziu, după ce am cântat tot ce se poate cânta, altfel vezi problema. M-am gândit ,,Ce-ar fi să văd ce se întâmplă și de cealaltă parte? E bine totuși să știi”. În plus, repertoriul pentru orchestră este vast, imens! Ceea ce face un solist este o insuliță, deși eu mă apropii de 100 de concerte. E incredibil câte piese sunt la orchestră. Ca să vă dau un exemplu: el al optulea an pe care îl am la orchestră și rar mi se întâmplă să dau peste o piesă pe care am mai cântat-o. Rar, după ani de zile.

E un fel de calvar: la fiecare săptămână primesc teancul de patru-cinci piese pe care le am de învățat. De multe ori, vin în România, unde am miercuri sau joi sau vineri concert la Ateneu; apoi îmi rămân sâmbăta și duminica pentru a pregăti aceste piese, căci luni am repetiție la Amsterdam. Normal că stau până la 3-4 dimineața ca să pot să le învăț!

Spuneți în interviuri că aveți cu vioara Stradivarius, pe care cântați, o relație de prietenie. Dacă ar fi să povestiți despre relația asta, ca și cum ar fi cu un om, ce-ați spune?

Ne-am întâlnit în 2008. Am fost foarte neîncrezător la început. E ca și cum ai întâlni un matematician sau un fizician, pentru care ai respect, dar cu care n-ai nimic de-a face, pentru că… nu ești fizician. Eu am cântat viori, dar o vioară Stradivarius e cu totul altceva, în afara posibilităților tale. Nu știam cum s-o cânt. Primul contact cu ea a fost așa, la distanță. A fost aleasă pentru mine de colegi, pentru că ei au fost în sală și au ascultat. Mie, cântând la ureche, îmi plăcea altceva. Cântam pe un Guarneri pe care cântă Valentina acum (n. red. – soția lui) și care îmi plăcea foarte foarte mult. Dar ei mi-au zis ,,Ai nevoie de o vioară mult mai penetrantă, mai puternică. Noi suntem 100 de oameni și tu ai solo-uri acolo”. Timp de un an de zile am încercat o grămadă de viori. Eu stăteam pe scenă și colegii, în sală, îmi ziceau ,,asta da, asta nu”. Dar la această vioară a fost unanimitate. Mi-a plăcut, era ceva deosebit, dar pasajul între Guarneri și Stradivarius e așa de mare…

Ceea ce nu știe nimeni e că acum câteva zile am primit din nou un telefon de la Concertgebouw și mi-au spus: ,,Avem o persoană privată care are cinci instrumente și pe care le-ar împrumuta orchestrei. Tu ești mulțumit cu vioara ta?” Având un Stradivarius, mă întreabă asta… Le-am zis: ,,Sunt supermulțumit, dar asta nu înseamnă că nu vreau să le văd. Dacă e o vioară și mai bună acolo?” Era vorba de un Guadagnini, un Omobono Stradivari, un Stradivari, un Guarneri del Gesù și un Deconet, francez.

A doua zi m-am dus să le încerc. Le-am zis ,,Nu-mi spuneți care ce e; nu vreau să fiu influențat nici de nume, nici de an”. Am deschis cutiile și am început să le încerc. Culmea e că le-am cam ghicit pe toate. A treia a fost una dintre cele mai bune – era celălalt Stradivari. A patra m-a surprins total! Era cea franceză. ,,Dacă ar fi să aleg, asta mi-ar plăcea!” Apoi am încercat-o pe-a cincea: ,,O-ooo, aici e ceva special!” Se și vedea – era un del Gesù. ,,Vaai, am posibilitatea de-a alege între un del Gesù și o Stradivari!” Am fost în așa o dilemă…

prunaru

Dacă eram în primul sau al doilea an, probabil că aș fi trecut pe Guarneri. Dar acum suntem după opt ani de stat împreună și mi-e mai greu s-o dau așa… Pentru că am investit foarte mult exact în această prietenie, în această cunoaștere a viorii. Despre Stradivari, mi s-a spus ,,Ăsta e sunetul tău, te caracterizează.” L-am căutat ani de zile ca să-l găsesc și să-l formez. Acum, după opt ani, nu mai suntem la faza de început. Lutierul, când mi-a dat vioara, mi-a zis: ,,Sună bine.” Un an mai târziu, când m-am dus la control, i-am cântat din nou și mi-a zis: ,,O-oo, v-ați împrietenit!” Asta a fost prima remarcă.

Care este cel mai frumos lucru pe care l-a zis cineva despre sunetul dumneavoastră?

Cineva mi-a făcut un compliment superb. După un concurs în Italia, Giuliano Carmignola – care a avut de curând concert la Ateneu – a venit la mine (după ce am luat premiul I, că până atunci nu se putea), m-a luat în brațe și mi-a zis: ,,Ești reîncarnarea lui Grumiaux!”

Aveți o carieră de succes și o viață foarte aglomerată. După atâția ani, cum trebuie să sune un proiect nou ca să vă entuziasmeze?

La mine nu prea e o problemă asta cu entuziasmul; eu mă entuziasmez foarte foarte ușor. Poate să-mi spună cineva mâine: ,,Vrei să cânți la Barcelona?” ,,Daaa!” M-am entuziasmat deja. (râde) Nu-mi trebuie foarte multe; dar va trebui să încep să aleg, pentru că nu mă mai pot dedubla. Ba chiar mă gândeam la un moment dat – poate ar fi bine bine să renunț la Concertgebouw ca să continui să cânt solo? Pentru că sunt din ce în ce mai multe cereri.

În România vin mult mai des acum, pentru că am început această relație cu Orchestra de Cameră Radio. Văd un potențial foarte ridicat aici. Dar este un ambient de confort deocamdată, pe care eu trebuie să-l deranjez un pic; pentru că numai când agiți apele poți să găsești comori. Prima agitație pe care-o fac este să-i pun să cânte în picioare. E complet altă atitudine, te simți ca un solist! Și exact asta vreau să simtă – că nu sunt niște muzicieni uitați de lume.

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Like and don’t like about Romanians

A comment piece in reaction to the hate and love against Romania published in the British press, published in Romanian on contributors.ro

If you believe The Daily Mail, all Romanians are benefit frauds, pickpockets and secret millionaires of a specific minority and Romania is a country of mud-huts, sick horses, starving dogs and gated palaces of gold-plated window-frames and weather-cocks, built on the theft from hardworking British families.

But if you believe the The Guardian, all Romanians are gorgeous students destined to be UN Secretary General or Apple CEO and their country is an unspoilt paradise of rolling hills, organic farmers and playful bears.

However the truth is Romanians are just people are like people everywhere. They are great and they suck.

At the risk of attracting contempt for being prejudiced and simplistic, here is what I like and don’t like about Romanians.

LIKE

Openness: As a journalist in Romania, you call someone up, and they will talk to you. Even if they hate you and you hate them. Everyone wants to talk. Everyone has an opinion. In the UK, people will put the phone down on you. In Romania, people answer the phone even when they speaking at a podium in a conference or while they are giving birth. They rarely say anything of much significance, but they sure are friendly. One problem is that politicians talk too much. They spend all day talking to reporters and all evening talking on chat shows. Don’t these Ministers have jobs? Don’t these people have sex? As a journalist, I can’t believe I am giving this advice to Romanian politicians, but please, please, please stop talking to journalists.

DON’T LIKE

Sexism: Why is it that when Romanian men walk into a crowded room, they shake all the hands of the other men, but avoid physical contact with the women? Do they see the women when they enter the room? Are these men woman-blind? If a woman in the public eye takes time on her appearance, she is labelled a “whore”, but if she chooses not to, she is a “tramp”. Men are judged on what they say, women on how they look – it’s pathetic. Most Romanian women I speak to hate Feminism. But this country need Feminism like it needs working traffic lights and free and fair elections.

LIKE

Grudge-free. I have friends and family in the UK whom I have not spoken to for ten years over a small argument some drunken evening, the reason for which I cannot remember. But here in Romania, you can have a shout at your friends, girlfriend, boyfriend and colleagues, with a preposterous level of personal abuse and the next day, no one cares. The past is a joke. No one holds a grudge.

DON’T LIKE

Deadlines: Why can’t Romanians stick to deadlines?  When I edited a magazine in Romania, we set three deadlines for receiving material back from interviewees – in chronological order – the deadline we asked for, the deadline we hoped for and, finally, the deadline we expected. There’s a reason it’s called a deadline. It’s about to expire.

LIKE

Ingenuity: Give a German a lighter, he will see a piece of plastic, a barrel, a flint and a small amount of petrol. Give a Russian a lighter, he will see a bunch of ingredients that can help him get high. Give a Romanian a lighter and he can take it apart and reconstruct it into a generator that heats a small farm.

DON’T LIKE

Victims: In Romania, everyone suffers, but no one is guilty. The Prime Minister speaks of being a victim of the President, the President a victim of the Prime Minister. Everyone else in Romania believes they are a victim of the fact that the President and the Prime Minister can’t agree who is the victim and who is the culprit.

LIKE

Enterprising. Romanians want to know how to succeed. They have a list of ten steps to achieve success. They stick to them. Fulfil them. Where there is a strict framework for delivery, they work brilliantly. Not like the English, who are always trying to think outside of the box. This is fine. But most of the time, the box is there for a reason. Up against an ambitious Romanian, no one has a chance.

DON’T LIKE

Too enterprising: Everyone wants to be a boss, but no one wants to collaborate. On the upside, you have a nation of entrepreneurs. Everyone has a small business. But because they find it hard to work subordinate to other people, few make money and when they continue to not make money, they don’t close their business. They let it live on in a coma. Romanians are great at starting a business, not so good at running one.

LIKE

Honesty: A Romanian female friend in Southampton told me: ‘What is it with Englishmen? They tell me they love me and two weeks later, they leave me.’ ‘It’s because they are only after sex,’ I said. ‘No,’ she answered, ‘they tell me they love me after sex. But still they leave me. Doesn’t love mean anything to them?’ Romanians are honest with their feelings. They take feelings seriously. The British will show their true feelings when they are drunk and steal them back when sober. The Brits tend to be straight in business, but unscrupulous with emotions. It’s the reverse for Romanians.

DON’T LIKE

Sick: Whenever I tell a Romanian that I have a cold, their first response is “Why?” Why am I sick? I am sick because I am sick. No, they imply, there must be a reason for your sickness. You must have done something wrong. Worn the wrong clothes. Touched the wrong person. Eaten the wrong food. You are guilty of illness.

LIKE

Positive. This may sound strange to Romanians, but since coming here, I have found people are always positive. If you suggest starting a new venture, they will says yes to collaborating (I am aware this contradicts a previous statement). The venture may be popular, admired and innovative, the only downside being – it probably won’t make money. Nevertheless, people have an uncynical attitude to building a modern nation. Romania is the country that likes to say yes.

Posted in Uncategorized | Leave a comment