Să-ţi expui calităţile este uneori un lucru necesar. Când vrei să promovezi ori să obţii un loc de muncă, este bine să atragi atenţia asupra abilităţilor tale şi să-ţi subliniezi competenţele. În toate celelalte situaţii, oamenii care nu se sfiesc să-şi expună calităţile personale sunt etichetaţi drept lăudăroşi.

Să fii modest este o normă socială, iar cei care o încalcă trădează aşteptările celor din jur. O persoană care se apreciază prea mult riscă să fie ironizată de cei din jur şi marginalizată. De partea cealaltă, nici autocritica exagerată nu este o opţiune. În lipsa unui echilibru între autoapreciere şi autocritică, te expui riscului de a fi catalogat drept narcisist ori complexat.

Vorbim despre noi aproape jumătate din timp

„Lauda de sine nu miroase a bine“, spune un proverb românesc. Chiar şi aşa, cei mai mulţi oameni simt nevoia să se laude şi asta nu doar din când în când, dacă privim o analiză lingvistică realizată cu ceva vreme în urmă. Ea arăta că aproximativ 40% din lucrurile pe care le spunem într-o zi au legătură cu ceea ce simţim.

Oamenii de ştiinţă au descoperit de ce nu ne putem abţine să ne scoatem în evidenţă calităţile. În urma unui experiment, cercetătorii de la Universitatea Harvard au observat că nevoia de a împărtăşi informaţii despre propria persoană este foarte puternică. Ei au oferit voluntarilor bani pentru a vorbi despre alte persoane, cum ar fi preşedintele Obama, în loc să răspundă unor întrebări despre ei înşişi. Cei mai mulţi dintre participanţii la studiu nu şi-au putut stăpâni dorinţa de a vorbi despre propria persoană şi au refuzat de mai multe ori banii oferiţi.

În paralel cu acest test, specialiştii în neuroştiinţe de la Harvard au efectuat voluntarilor investigaţii imagistice pentru a observa activitatea cerebrală. Acestea au arătat că, atunci când participanţii la studiu vorbeau despre ei înşişi, în creier s-au activat aceiaşi centri nervoşi asociaţi cu satisfacţia oferită de mâncare, bani şi sex, scrie publicaţia „The Wall Street Journal“. Cu alte cuvinte, laudele sunt o sursă de plăcere la fel ca mâncarea, banii şi sexul, lucru care ar putea explica de ce unii oameni depăşesc măsura şi devin lăudăroşi.

Părinţii care-şi laudă copiii se laudă pe ei înşişi

Ascultând repertoriul nesfârşit de laude venit din partea părinţilor, am putea crede că toţi copiii sunt genii. Nu există părinte care să nu laude realizările copilului. „Prin extensie, copiii noştri suntem noi, chiar dacă suntem conştienţi de faptul că nu sunt sau că nu ar trebui să fie“, spune psihologul Susan Newman, specialist în parenting şi relaţii de cuplu, citat de publicaţia „Psychology Today“. Laudele pe care le aducem copiilor oferă la fel de multă satisfacţie precum cele care sunt legate de propria persoană, mai spune specialistul.

 

Advertisements

About scstefan1

Melbourne
Aside | This entry was posted in Uncategorized. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s