Romania, saraca tara bogata

Un filmulet scurt, dar socant, despre cat aur are Romania, si cum aceasta informatie este ascunsa cu grija:

Aurul din Apuseni

Imi aduc aminte cum in prima zi de scoala am invatat cat de bogata este tara noastra. Si ni s-a explicat stema Romaniei, pe atunci, cu lanurile de grau, bogatiile naturale, nemasurate. In Japonia, in prima zi de scoala se invata cat de saraca este tara. Nu exista resurse naturale, trebuie sa muncim din greu ca sa ne castigam painea, aud copii japonezi in prima zi de scoala. In Australia primul lucru care se invata e imnul national. Care are niste versuri frumoase. Si ne mai miram de ce au australienii mare brand de tara? Conotatia e mai mult psihologica, dar cred intr-adevar ca Romania este una dintre cele mai bogate tari din lume. La cat au furat, si inca mai fura, trebuie ca e.

Am asemanat furturile cu un viol si pe Romania cu dansatoare frumoasa, silita cu bestialitate de toate satanele politice care au cantat muzica pe care Romania a dansat de-a lungul anilor. Exista o placere peculiara pe care acesti politicieni sadici o manifesta in timp ce executa acest act sinistru timp in care isi mai astampara si setea de bani cu lacrimile romanilor. Dansul Romaniei are o poveste a lui, toti stim ca fiecare dans e unic. Unele tari au acelasi dans, aceeasi muzica, zeci, sute de ani de zile. Romania in fiecare an are alta muzica, uneori cantata de autohtoni, alteori de straini. Dar niciodata nu se aseamana cu ce a fost inainte. Totdeauna e un nou inceput in Romania. Traim intr-o permanenta innoire.

Paradigma violului am folosit-o si in discutii cu persoane care au o anumita greutate in Romania sau peste hotare (ma refer la oameni de peste 90 kilograme, desigur) si ea a fost preluata am vazut si de altii. Lucru care nu ma incalzeste cu nimic, evident. Nu cred ca metaforele au vreun scop in sine. Tot la fel precum fotografiile sunt niste ferestre spre imortalitate, iar muzica o transcendenta a inefabilului, la fel si scrisul, toate sunt niste zgarieturi pe timp, nici nu cred ca ne mai intereseaza autorul lor, pentru ca tot ceea ce ramane, eventual, este memoria afectiva, adica ne amintim, in cel mai fericit caz, ecoul din constiinta noastra. Daca exista vreunul, respectiv vreuna. Batutul cu caramida in piept este doar un reverberatie tarzie si imanenta total insignifianta. In fond, latratul caravanei e un sport obositor, si in ultima instanta, ce importanta mai are guturalitatea latratului, conteaza eficienta lui care este, asemeni proverbului, pe cat de emfatica, pe atat de sterila. Virusii sunt imuni. Violul a devenit sport national. Romanii sunt violati cu bestialitate, dar sunt alintati cu vorbe gingase si duioase la TV, prin presa. Ce nu auzim tot timpul cum s-a intarit leul? Tocmai bun de un nou viol. Suntem o tara din care se nasc copii din violuri. Pana cand? Exista oare leac? Cate lacrimi mai trebuie sa curga? Cate tipete?

Advertisements

About scstefan1

Melbourne
This entry was posted in Uncategorized. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s